(PRESA) Ruşii îşi cântăresc şansele cu armata turcă: Uşor de scufundat, greu de bătut la sol

Concluziile publicaţiei par să convingă cititorul din Rusia că într-o confruntare ruso-turcă convenţională, armata Moscovei poate învinge, însă autorii uită că armata turcă este doar parte a unei forţe militare mult mai mari – NATO.

Armata turcă este în lista primelor zece cele mai mari din lume şi a două că mărime din NATO, după cea americană. Turcia dispune de circa 600 mii soldaţi, la care se adaugă 400 de mii de rezervişti. În plus, este din puţinele armate NATO în care mai există serviciu militar obligatoriu. În Turcia, tinerii sunt recrutaţi la vârstă de 20 de ani şi această corvoadă durează între 6 şi 15 luni, în funcţie de nivelul de educaţie al recrutului. Pe timp de război, armata poate chema la arme pe toţi bărbaţii cu vârste între 16 şi 60 de ani şi femeile între 20 şi 46 de ani.

Un oficial rus militar a relatat pentru sovsekretno că, în ciuda numărului mare, Turcia este departe de a deţine cea mai bună armata în Europa: „Trebuie să înţelegem că armata bazată pe recruţi reduce semnificativ capacitatea de lupta. Desigur, există un nucleu al armatei turce – ofiţeri şi militarii cu contract, care sunt destul de bine pregătiţi.

Cei mai mulţi profesionişti sunt în domeniul aviaţiei, în unităţile speciale, puşcaşii marini, care sunt dotaţi cu arme şi echipamente militare mai mult sau mai puţin moderne. În ceea ce priveşte restul armatei, cum ar fi grosul forţelor terestre, cu excepţia unor unităţi blindate care sunt echipate cu tancuri Leopard 2A4, altele au arme destul de învechite şi o pregătire slabă, este convins oficialul.

Cu toate acestea, nu trebuie să uităm că sistemul de comandă al armatei turce este integrat în sistemul Forţelor Aliate ale NATO în Europa, în special, face parte din Comandamentului Sud al NATO. Gradul de integrare este destul de mare, mai ales sistemele de comandă, comunicaţii şi statul major. Este suficient să spunem că statul major al forţelor aeriene NATO în Europa de Sud, care este în Spania, era la curent în timp real cu situaţia din spaţiul aerian în regiune, de la graniţa Turciei cu Siria. Acest lucru sugerează un nivel de echipare tehnică ridicat al turcilor.

Lt. Gen. Evgheni Bujinski, în perioada 2000-2009 adjunctul comandantului Direcţiei principale pentru cooperare internaţională din Ministerul rus al Apărării, iar în 1984-1986 – asistentul ataşatului militar în Republicii Turcia -, a declarat pentru publicaţia rusă: „astăzi este dificil să evaluăm gradul de pregătire al armatei turce, dar sunt convins că acesta este mai scăzut decât al armatei ruse.
avioane turciaTurcii au o forţă armata excesiv de mare, recrutează soldaţi mai ales de la ţară. Ar trebui să ştim că tot ce se află la est de Ankara, este mult prea departe de Europa, acolo practic nu există nicio educaţie. Se pare că disciplină în armata turcă este la un nivel ridicat, dar soldaţii nu reuşesc să stăpânească echipamentul militar modern. Desigur, evaluarea cu adevărat a capacităţii de lupta a armatei turce se poate face doar în condiţii de lupta reală, dar şi aici am să va dau un exemplu negativ, spune ofiţerul.

Ultima dată, când turcii au efectuat o operaţiune militară majoră – a fost debarcarea în Cipru, în 1974. Au demonstrat atunci, că să spun mai blând, o pregătire slabă. În timpul debarcării, la ora şase dimineaţă, într-o zi de august, pe o plajă complet plata şi în condiţii de calm pe mare, au reuşit să scufunde un distrugător – s-au înecat câteva zeci de puşcaşi marini. Apoi, paraşutările s-au soldat cu rupturi masive de picioare. Ar trebui să se înţeleagă că, în ultimii ani, experienţă lor de război nu a crescut, deşi unele unităţi lupta cu grupurile de gherilă kurde”, afirmă Bujinski.

Retrotehnica militară

Cu toate acestea, este greşit să se subestimeze armata turcă. Măcar şi pentru faptul că, în conformitate cu datele Institutului Internaţional de Cercetare a Păcii de la Stockholm, bugetul militar al Turciei, pe 2013-2015, a depăşit cifra de 20 de miliarde de dolari. Aceşti bani sunt utilizaţi, în principal, pentru modernizarea armatei. Principalele ţări furnizoare de arme sunt SUA şi Israel. De asemenea, Turcia cooperează activ în domeniul militar cu principalele ţări NATO şi, mai nou, cu China, Coreea de Sud şi Indonezia.armata turcă2

Graţie eforturilor internaţionale, Turcia dispune de o puternică flota de aeronave militare: mai mult de 400 de avioane de lupta, inclusiv 200 aparate F-16, care sunt asamblate în Turcia şi aproximativ 40 de aparate mulţi-rol F-5. În plus, se vorbeşte mult despre contractul de achiziţionare a 100 de avioane americane din a cincea generaţie – F-35A. Totodată, potrivit WikiLeaks, la baza aeriană de la Incirlik sunt depozitate arme nucleare tactice – bombe B 61, modernizate pentru a intră în dotarea F-35a. Oficial, această informaţie nu este confirmată, dar cu toate acestea…

Baza puterii ofenisive a aviaţiei turce o reprezintă 39 de elicoptere americane de lupta Bell AH 1 Cobra. Se aşteaptă alte aproximativ 60 de elicoptere moderne turceşti T-129, create pe baza elicopterului italian A-129. În plus, la dispoziţia armatei se află până la 400 de elicoptere militare de lupta şi transport şi până la 100 de aeronave uşoare.

Turcia însă pune accentul pe forţele terestre, în special pe diviziile de blindate. Din punctul acesta de vedere există similitudini de concepţie militară cu Rusia. Parcul de tancuri în Turcia este format din aproximativ 4.000 de maşini, inclusiv aproximativ 300 de tancuri germane Leopard 2A4 şi două mii de tancuri germane şi americane uşor depăşite şi aproape o mie cinci sute de tancuri foarte vechi americane M48A5, fabricate în anii 1950 – ultimele sunt în conservare. De asemenea, armata turcească dispune de peste 4.500 de vehicule blindate pentru diferite alte scopuri.

La capitolul artilerie: există aproximativ o mie de tunuri autopropulsate, aproape două mii de tunuri remorcate şi mai mult de 10 mii de mortiere. Aproape toate piesele de artilerie sunt de fabricaţie americană, dar cele mai multe depăşite. O atenţie considerabilă este acordată trupelor de rachete. Pe acest segment există aproximativ trei sute de MLRS americane, chineze şi de producţie internă.

Recent, Turcia a primit şi rachete tactice. Este vorba despre rachete americane ATACMS şi rachete tactice proprii J 600T, care au fost copiate după sistemul chinez B-611. Există o mulţime de arme anti-tanc, de exemplu aproximativ 400 de complexe de rachete grele anti-tanc BGM 71 TOW 6. Una din aceste rachete a distrus în Siria un elicopter rusesc.

Sistemul de apărare aeriană în Turcia este însă în faza incipientă, afirmă publicaţia. Este reprezentat de sisteme anti-rachetă învechite de rază lungă MIM 14 Nike-Hercules, sistemul american antirachetă de apărare aeriană cu rază medie MIM 23 HAWK, precum şi sisteme de rachete britanice cu rază scurtă de apărare aeriană Tracked Rapier. În viitor, sistemul de apărare aeriană al ţării va fi consolidat în mod semnificativ cu importuri din China. Se aşteaptă livrarea a 12 sisteme antiaeriene de rază lungă HQ 9, dezvoltate de chinezi pe baza sistemelor de apărare aeriană ruseşti S-300. Noul sistem de apărare antirachetă creat de Turcia cu ajutorul Chinei va fi integrat în sistemul de apărare anti-rachetă al NATO.

Turcii au în dotare şi arme ruseşti. Spre exemplu, trupele de jandarmi au 323 de maşini transportoare blindate BTR 60PB şi 535 de maşini BTR 80. Apoi, în armata turcă mai există sisteme anti-rachetă „Kornet-E”, elicoptere MI 8/17 şi alte transportoare blindate.

Prioritatea Ankarei este dezvoltarea propriei industrii de apărare, Turcia a creat un puternic complex militar-industrial. Până în 2023 ţară vrea să abandoneze complet importul de produse militare.

Mândria Turciei este însă tancul de producţie internă – Altay. Toate componentele şi maşină în sine este produsă de turci în mod independent. În prezent este testat un prototip, producţia de masă fiind programată să înceapă în 2016.

sursa: paginaderusia.ro