Alexei Mateevici s-a născut la Căinari, judeţul Tighina din Basarabia, la 28 martie 1888, în familia preotului Mihail Mateevici şi a Nadejdei Neaga. A făcut clasele primare în satul Zaim, școala parohială şi Seminarul de Teologie din Chişinău, 1902-1910. În următorii patru ani a studiat la Kiev, la Academia Teologică, după care a fost numit profesor de greacă şi latină, devenind și membru al Societăţii Bisericeşti de Istorie şi Arheologie. 

Începând cu anul 1910, Alexei Mateevici a publicat poezii, nuvele, articole în presa vremii. Debutând cu o proză tradusă din Cehov şi cu schiţa „Toamna” inspirată din viaţa basarabeană, în gazeta „Basarabia”. Colaborările cu presa scrisă au continuat în „Viaţa Basarabiei”, „Luminătorul”, „Cuvânt moldovenesc” ș.a., în care a publicat versuri originale şi traduceri din A. K. Tolstoi, S. I. Nadson, G. R. Derjavin, M. Lermontov, A. S. Puşkin, studii de etnografie şi folclor, de istorie, filozofie și de teologie.

La nici 30 de ani împliniţi cade răpus de febră tifoidă, în timp ce se afla pe front ca preot militar, 26 august 1917. Ca poet rămâne memorabil prin poezia „Limba noastră” scrisă cu prilejul inaugurării cursurilor pentru învăţători în iunie 1917, cu numai două luni înainte de
moartea sa prematură. Opera sa poetică în totalitate abia de adună patruzeci şi trei de titluri.
(sursa: reteaualiterara.com)

Teatrul „Alexei Mateevici”

Teatrul „Alexei Mateevici” din Chișinău este singurul teatru poetic din Europa. La el se montează spectacole de folclor, precum „Miorița” și „Toma Alimoș”, de poezie autohtonă și după cele mai cunoscute opere românești și universale din creația lui Eminescu, Alecsandri, Mateevici, Topârceanu, Blaga, Druță, Zadnipru, Aitmatov, Lermontov, din poezia japoneză, turcă, cehă etc. Recitalurile actorilor Nicolae Jelescu și ale Margaretei Nazarchevici sunt apreciate nu doar în RM, dar și în Romania, Italia, SUA și Ucraina.

În a XII-a ediție a Galei Premiilor UNITEM, actorul Teatrului „Alexei Mateevici” a primit premiul pentru cel mai valoros debut pentru rolul Jerry în spectacolul „Zoo Story” de Edward Albee, în regia lui Mihai Fulga.

Cenaclul „Alexei Mateevici”

Ideea cenaclului a apărut în 1988, după omagiul adus poetului Mihai Eminescu la 15 ianuarie același an. Atunci s-a dorit continuarea întrunirilor. În scurt timp, întâlnirile din faţa bustului Mihai Eminescu și-au găsit o nouă locație – Teatrul de vară din Parcul „Valea Morilor”.
„Dorinţa de renaştere naţională a românilor moldoveni a avut nevoie de un forum al ideilor libere şi naţionale, iar Cenaclul „Alexei Mateevici” şi-a asumat acest rol. Iniţiativele cenaclului, precum campania de colectare a semnăturilor pentru proclamarea limbii române ca limbă de stat şi pentru revenirea la grafia latină au condus la apariţia conştiinţei naţionale şi a Marilor Adunări Naţionale din 31 august ‘89 şi 27 august ‘91”, povestește Anatol Șalaru, fondatorul cenaclului. Printre membrii lui se aflau și filologii V. Mândâcanu, Constantin Tănase, Emil Mândâcanu, I. Dumeniuc, juristul Mihai Ghimpu, disidenţii Gh. Ghimpu şi Al. Usatiuc, profesorii N. Costin şi Al. Moşanu, istoricii I. Conţescu şi I. Ţurcanu, actorii V. Delinschi şi Gh. Grâu.

„Tinerii cântă, recită poezii, iar fenomenul ia amploare şi creează atmosferă. Apar şi reperele documentare. Valentin Mândâcanu publică în 1988 eseul exploziv „Veşmântul fiinţei noastre”, iar D. Matcovschi tipăreşte în acelaşi an articolul „Anti-Teze”. Poezia lui Gr. Vieru – şi nu e singurul nume – dobândeşte şi ea, treptat, valenţe politice majore. În toamna lui ‘88 apare renumita „Scrisoare a celor 66” către prezidiul Sovietului Suprem al RSSM, în care se cerea abolirea „teoriei celor două limbi romanice” la nord de Dunăre”, scrie Dan Dungaciu. Bulgărele de zăpadă a pornit şi nu s-a mai oprit decât la 27 august 1989, în ziua Marii Adunări Naţionale. La 31 august 1989, Sovietul Suprem adopta revenirea la grafia latină.

Casa memorială „Alexei Mateevici”

Casa-muzeu a scriitorului și poetului Alexei Mateevici este situată în satul Zaim, Căușeni. Ea a fost fondată în 1988 pentru a comemora centenarul poetului. Clădirea în care se află muzeul a fost construită de tatăl său, Mihail Mateevici, preot în biserica satului. Din anul 1990, casa memorială deține și monumentul lui Alexei Mateevici.

Muzeul are șase săli care arată atmosfera timpului trecut prin picturi, sculpturi, obiecte de uz casnic și documente, o bibliotecă de cărți rare și mobilier de epocă. Astfel, muzeul este alcătuit din trei expoziţii permanente: sala cu bust, sala „Eu cânt” şi sala „Limba noastră” și, respectiv, trei camere memoriale: camera părinţilor, camera copiilor şi biblioteca familiei Mateevici. Într-una din sălile muzeului se găsește „Masa Tăcerii”, unde este depozitată ţărâna de pe mormintele clasicilor literaturii române Mihai Eminescu, I. L. Caragiale, George Coşbuc, Mihail Sadoveanu, precum şi de pe mormintele părinţilor lui Alexei Mateevici.

Muzeul deține mai mult de 7000 de articole, fotografii şi obiecte personale. Deși poetul a murit la vârsta fragedă de 29 ani, el a lăsat o moștenire literară impresionantă: un set de traduceri și lucrări documentare despre istoria și dezvoltarea creștinismului în R. Moldova, precum și o colecție de poeme care au fost publicate după moartea sa.

În fiecare primăvară, în satul Zaim se organizează Zilele Poeziei lui Mateevici, în cadrul cărora are loc și un concurs al tinerelor talente „Comoara”.