În 1865 Iosif Vulcan scoate la Pesta primul număr al revistei Familia, care cu timpul se va muta la Oradea unde este și astăzi. Doar un an mai târziu are nu intuiția, ci priceperea de a-l publica pe tânărul Mihail Eminovici, pe care îl convinge să își românizeze numele devenind pentru totdeauna Mihai Eminescu. Deși revista a apărut de-a lungul acestor ani cu întreruperi, a continuat tradiția începută de Iosif Vulcan și astfel am avut prilejul de a vedea această mare sărbătoare culturală. Puține reviste se pot lăuda cu o asemenea vârstă.
De douăzeci și cinci de ani Familia apare sub conducerea poetului Ioan Moldovan, un om care a dat foarte multe literaturii actuale: revista Familia, propriile cărți și doi tineri scriitori la fel de valoroși, fiii săi, Rareș și Vlad Moldovan. Mai că aș putea spune că Ioan Moldovan a făcut Familia culturală la propriu și la figurat. Dacă pentru propria familie a avut-o alături pe soția lui, pentru revistă efortul său e dublat în egală măsură de un alt poet și om deosebit: Traian Ștef, dar și de întreaga echipă de la Familia. Din Chișinău au fost publicați mulți scriitori în paginile lor, dintre care unii au și fost, ca noi în acest an, la colocviile revistei. Și ca să îi amintesc doar pe cei tineri: Victor Țvetov și Anatol Grosu.
Nu cred că un oraș se poate dezvolta fără cultură. O națiune devine vizibilă prin cultură. Cultura e semnul maturității unui spațiu. Sunt lucruri bine cunoscute în toată lumea. Așa că ar trebui ca administrațiile locale și naționale ale fiecărei țări să nu piardă din vedere aceste lucruri. Dacă privim doar peste gard la ce evenimente sunt în România, ne apucă depresia. Nu mai încep aici cu Festivalul de teatru de talie mondială de la Sibiu sau cu TIFF-ul. Să ne uităm doar la aspectul literar, și nu la tot, și nu pe tot anul: la Oradea pentru evenimentul despre care vorbim au fost peste 100 de invitați, la Sibiu doar în aceste două-trei luni sunt trei festivaluri internaționale (cel studențesc al cenaclului Zona Nouă, cel din toamnă, zilele revistei Transilvania), festivalul internațional (de poezie) de la Bistrița, cele de la Iași, Timișoara, București.
În Moldova, în afară de Salonul Internațional de Carte al Bibliotecii Naționale și de două-trei evenimente mai mari (10-15 invitați, ceea ce nu e mult) realizate la Chișinău de Uniunea Scriitorilor, de obicei cu finanțări din România, nu vedem nimic. Rămânem la câteva serbede comemorări și la concerte în PMAN. Nu festivaluri, nu reviste literare, nu edituri care să promoveze tinerii, nu onorarii, deci nu cultură. Sau prea puțină. Sau alipită de cei care o susțin (România sau Rusia).
Dar să revin înainte de a întuneca cu totul acest prilej de sărbătoare. Îi doresc mulți ani revistei Familia și mulți vizitatori orașului Oradea, care mi-a plăcut în mod deosebit, deși am apucat să vizitez mai puțin decât îmi propusese Cosmina Moroșan.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
