O mişcare de armată, care să va face în luna aprilie se pregăteşte chiar de acum, aşa, de exemplu, se vorbeşte că divizia de infanterie numită Volnski se va muta din actuala ei reşedinţă în districtele Hotin, Bălţi şi Orhei, cu reşedinţa Statului Major la Hotin. Ce vrea să zică această vizită neaşteptată a eroului de la Şipka?
O înţelegeţi fără să vă dau explicaţiuni, aş traduce şi v-aş face cunoscut despre cele scrise în această privinţă de către presa rusească din Odessa, dar fiindcă cele scrise nu sunt interesante şi puţin inteligibile – nu o fac. Este mai mult decât evident că presa a primit un aviz categoric de a nu vorbi despre aceasta.
Agitaţiunea creată de sosirea generalului guvernor din Odessa nu este tocmai unica cauză care preocupă societatea noastră – mişcarea israelită, care s-a început ieri, surprinde pe toţi, fiindcă se consideră ca un avertisment faţă cu viitorul apropiat. Ovreimea din sudul Rusiei se aşteaptă la un măcel adevărat; sunt familii întregi care-şi desfac averea lor totală pentru a putea emigra cât de curând. Unii se duc în Austria, alţii plec spre America, iar alţii sau în Palestina, sau îşi iau lumea în cap, declarând că pentru dânşii ubi bene, ibi patria. A! mă cam tem de România ca nu cumva să se oprească tocmai acolo mare parte din această emigraţiune forţată. Partea femeiască, copiii ovreieşti sunt vrednici de plâns, fiindcă tocmai pentru dânşii primejdia este mare. Ovreii din Rusia declară că sunt siguri că o revoluţiune mare va izbucni în imperiu şi că valurile poporului răsculat înainte de toate se vor revărsa asupra lor. Ei nu cred deloc în forţele guvernului, declarând vă şi el îi va sacrifica fiind bucuros încă de a scăpa cu atât. Această mişcare din sudul Rusiei a atins şi pe ovreimea din Basarabia.
– Dar voi de ce vă temeţi? Nu sunteţi, ca să zic aşa, în Rusia, sunteţi printre români?, întrebai eu zilele acestea pe rabinul Blumenfeld d-aici.
– Apoi, vezi mata, noi suntem siguri că în fine şi moldovenii vor pierde în cele din urmă răbdarea.
Iată dar părerea ovreilor despre starea în care se află imperiul întreg.
Este evident că emigrarea evreilor din Basarabia, dacă însă ea va fi un ce serios, ne-ar ocaziona o mare înlesnire. Pentru a vă da o idee despre situaţiunea socială a acestui element străin faţă cu poporul român din Basarabia vă dau aici numai câteva ţifre privitoare la districtul Chişinău. În momentul de faţă districtul nostru numără în sânul populaţiunii sale 81.475 evrei. Şi cu zece ani în urmă n-au fost decât 35.624. Aşa că de la 1872 această poporaţiune a crescut cu 130%, pe când poporaţiunea indigenă nu s-a urcat decât cu 25%. Este natural însă că creşterea poporaţiunii ovreieşti să face prin mijlocul emigraţiunii. De unde ne vine ea? Din sudul Rusiei şi din Austria prin Bucovina.
Din totalul de 81.475 ovrei, 22% se ocupă cu cârciumăritul, 23% cu micul comerţ, 3% cu meseriele şi 2% cu agricultură. Aşadar avem 60% bine stabilite şi recunoscute, restul de 40% nu să ştie cu ce se ocupă.
Adăogaţi dar aceste 40% la 22%+23% şi veţi avea 85% la sută care nu produce nimic şi pentru cari trebuie să muncească ţărănimea noastră. Este prea mult, este teribil! (…)
Basarab,
Chişinău, 8 martie 1882
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
