La IFEMA, important spaţiu expoziţional din capitala iberică, România a avut un stand naţional de mari dimensiuni, unde au fost prezentate cele mai noi apariţii editoriale, marile succese literare de public şi de critică, albume de artă şi turistice, dar şi cărţile editate în Spania în ultimii ani cu sprijinul Institutului Cultural Român, prin programele de susţinere a traducerilor.
Cu peste 40 de titluri apărute, Spania este în prezent ţara europeană cu cele mai multe traduceri din literatura română. Au fost prezenţi la LIBER scriitorii Ana Blandiana, Dan Lungu şi Filip Florian, ale căror cărţi au fost recenzate şi comentate elogios în Spania, dar şi trei scriitori încă netraduşi, Adriana Babeţi, Adrian Oţoiu şi Cezar Paul-Bădescu. La Madrid a fost prezent şi Eginald Schlatner, scriitor român de limba germană, autorul cărţilor Cocoşul decapitat şi Mănuşi roşii, ambele publicate în Spania. De asemenea, la întâlniri a participat regizorul Radu Gabrea, autorul peliculei bazate pe romanul Mănuşi roşii.
Promovarea literaturii române este una dintre principalele direcţii strategice ale ICR Madrid în acest an, declarat de Institut „Anul literaturii române în Spania”.
Ce înseamnă pentru România faptul că este invitatul de onoare al Târgului Internaţional de Carte de la Madrid?
Dan Lungu: Pentru mine, aventura spaniolă a început cu „Sînt o babă comunistă!”. Când Joaquín Garrigós m-a anunţat, imediat după apariţia cărţii, că vrea să o traducă, am crezut că e o glumă. De ce i-ar interesa pe spanioli destinul unei bătrâne nostalgice după dictatură? Însă flerul dlui Garrigós n-a dat greş, aşa că lucrurile au mers bine, drumul a fost deschis. Să fii tradus în spaniolă e un privilegiu: înseamnă întâlnirea cu un public extrem de numeros, dar, mai ales, întâlnirea cu limba în care a început istoria romanului.
Ana Blandiana: Sunt emoţionată în general de felul în care mi-au fost primite cărţile de către publicul şi critica spaniolă.
Cezar Paul-Bădescu: E bine ca spaniolii să intre în contact nu numai cu muncitorii din construcţii sau cu cei din agricultură, ci şi cu scriitorii din România. Spaniolii şi românii au cam acelaşi tip de sensibilitate, deci până la urmă vorbim aceeaşi limbă.
După un comunicat al ICR
