N-aș vrea să cred că jumătate din populația Moldovei sunt fanatici și infantili, pentru că atunci halal de țara asta și vai de capul neamului nostru.

Primul candidat despre care oamenii știu că-i minte

Când îi spui unui om că-i prost, iar el îți răspunde că tu ești la fel, înțelegi că el nu găsește alte argumente pentru a se apăra. Aceasta e și tactica adoptată de Dodon în cadrul acestor dezbateri. Când fuge de vreun subiect, el o acuză pe Maia Sandu că s-ar eschiva să-i răspundă la întrebări. Când toarnă minciuni, o numește pe contracandidata sa mincinoasă. Când i se pun în față dovezi că Plahotniuc este interesat de victoria sa în alegeri, el anunță nonșalant că acesta o susține pe Maia. Bizară comedie, dar și foarte jalnică pentru un bărbat…

De fapt, Igor Dodon este primul candidat cu șanse reale la o funcție de demnitate publică, ales în mod direct de către cetățeni, care minte demonstrativ în timpul campaniei electorale. Dacă la alte alegeri care au avut loc în RM din ‘90 încoace, alegătorii doar presupuneau că un anume concurent electoral nu-și va respecta promisiunile pe viitor, cazul Dodon este unul specific prin faptul că oamenii știu și văd că sunt mințiți chiar în momentul de față. Cu toate acestea, o mare parte a moldovenilor îl votează cu ochii închiși. Motivul nebuniei colective este îndeosebi manipularea obraznică din partea televiziunilor cu acoperire națională, care în mare parte aparțin lui Plahotniuc și care îi păstrează imaginea curată liderului PSRM.

Șapte întrebări despre monopolul la importul de carne

Refuzând să participe la dezbaterea electorală moderată de Natalia Morari, Igor Dodon le-a arătat alegătorilor săi că este și fricos. În loc să-și apere poziția cu demnitate, el preferă să se ferească de jurnaliștii documentați, chiar și cu riscul de a se face de râs. În aceeași manieră, el sare și peste unele întrebări ale Maiei Sandu. De exemplu, fiind recent întrebat despre monopolul la importul de carne, pe care l-a instituit el în calitate de ministru al Economiei, aducând astfel pierderi statului de cel puțin șase miliarde de lei, Dodon s-a legat de cuvinte și a deraiat de la subiect. Însă, pentru a rămâne cu obrazul curat în fața alegătorilor, socialistul ar fi trebuit să răspundă clar la următoarele întrebări:

• De ce, în 2006, imediat cum a devenit ministru, direcția care elibera autorizații pentru importul de carne a fost transferată de la Ministerul Agriculturii la Ministerul Economiei?
• În ce temei și la inițiativa cui în funcția de director adjunct al acestei direcții a fost numit fratele său, Alexandru Dodon?
• Cu permisiunea sau la indicațiile cui Alexandru Dodon elibera autorizații doar firmelor monopoliste?
• Fiind un luptător contra corupției și văzând că fratele său încalcă legea, de ce nu l-a demis imediat din funcție?
• A știut că aceste firme aduc carne în RM prin intermediul unor SRL-uri fantomă și sunt scutite de achitarea impozitelor, pentru că afacerile respective nu erau înregistrate în baza de date a Fiscului?
• Dacă a știut, de ce a tăcut și nu a stopat această nelegiuire?
• Dacă nu a știut, recunoaște că a fost un ministru incompetent?

Cinci întrebări despre privatizarea hotelului „Codru”

Când este întrebat de ce i-a înstrăinat lui Vlad Plahotniuc hotelul „Codru” la un preț de nimic, sărăcind astfel statul cu 160 mln de lei, Dodon spune că a oboist de aceste întrebări. Se pare, însă, că el se teme iarăși să nu fie prins cu mâța în sac, după ce anterior a făcut declarații contradictorii în privința acestei tranzacții. Inițial, el spunea că de aceasta s-a ocupat Agenția Proprietăți Publice (APP) sau o comisie creată special pe lângă Guvern, dar peste câțiva ani declara că a primit astfel de indicații de la președintele Voronin. Prin urmare, dacă dorește să fie corect față de cei care-i așteaptă victoria, Dodon ar trebui să calce peste oboseală și să mai răspundă la câteva întrebări:

• De ce și-a schimbat între timp declarațiile cu privire la privatizarea hotelului „Codru”?
• Dacă APP a acceptat înstrăinarea hotelului fără știrea sa, de ce nu l-a deferit justiției pe fostul coleg al său de facultate, directorul Agenției, Igor Grigoriev?
• În calitate de ministru al Economiei, înțelegea că, prin această tranzacție, el ne fură țara de dragul lui Plahotniuc?
• Dacă era conștient că trebuie să ne sărăcească la comanda lui Voronin, de ce nu și-a dat demisia și nu a anunțat public despre aceasta?
• Dacă nu a putut să se opună lui Voronin, din frică, cum am putea să-l credem că, devenind președinte, nu va fi la fel de ascultător în fața lui Plahotniuc, care deține în prezent puterea absolută în RM?

Patru întrebări despre „Național” și „Struguraș”

În aceeași perioadă, au fost privatizate în condiții similare hotelurile „Național” și „Struguraș”. Aici ar putea să ne explice doar niște detalii:

• De ce nu a reziliat contractele cu noii proprietari, după ce aceștia nu și-au onorat în termenii stabiliți obligațiunile asumate în cadrul licitației?
• Regretă acum că astfel au fost furați alți bani din avutul statului, dar și că „Naționalul”, în urma acestei tranzacții, a devenit un adăpost al boschetarilor în plin centrul Chișinăului?
• În interesul cui și de data aceasta nu au fost desemnate câștigătoare ofertele mai bune?
• Dacă tot Voronin l-a rugat și în acest caz, de ce Dodon, care este îndurerat de corupția din țară, nu depune o plângere la procuratură contra liderului comuniștilor?

Nouă întrebări despre „Moldova”

Un caz special îl reprezintă privatizarea celei mai scumpe proprietăți a RM din afara țării, sanatoriul „Moldova” din Odesa. Fiind vorba de un caz pe bună dreptate strigător la cer, Dodon era obligat să răspundă și la întrebările de mai jos:

• Știa că prețul real al sanatoriului era de peste un miliard de dolari?
• Pentru că era imposibil să nu știe, fiind ministru, de dragul cui și în ce temei a acceptat ca acest bun să fie vândut cu numai 72 mln de lei, dintre care doar 50 la sută până la semnarea contractului, firmei „SDY-Invest Grup”, fondată în ajunul licitației, care avea un capital statutar de 5400 de lei și care a prezentat cea mai proastă ofertă?
• De ce au fost ignorați alți participanți la licitație, care erau gata să cumpere sanatoriul contra unor sume de până la 400 mln de lei, pe care se obligau să le achite integral de la bun început?
• După ce pe acest caz a fost pornit un dosar penal și s-a constatat că firma câștigătoare a prezentat la licitație acte false și că în realitate ea nu dispune de bani pentru a achita suma restantă, Dodon crede că a greșit el sau procurorii?
• Este de acord că în acest mod a adus prejudicii substanțiale țării, inclusiv alegătorilor săi, cărora le promite astăzi o viață de vis?
• Dacă nu este de acord, să demonstreze că Procuratura Generală și Curtea Supremă de Justiție au gafat, când au declarat ilegalitatea tranzacției. Dacă este de acord, cine a avut de câștigat din privatizarea sanatoriului?
• Ce cunoaște el despre persecuțiile la care au fost supuși ceilalți participanți la licitație, care au încercat să-și apere drepturile prin judecată, după care unii dintre aceștia au murit în circumstanțe suspecte, iar alții au fugit din țară?
• Cine și cu ce scop i-ar fi putut intimida pe acești oameni pentru a-și retrage cererile din instanțele de judecată?
• Dacă va deveni președinte, ce va face pentru reabilitarea acestor oameni și a familiilor îndurerate, care se tem inclusiv de el?

Nouă întrebări despre finanțarea PSRM

Trezește mult interes și finanțarea foarte ciudată a PSRM în campaniile electorale. Sunt sigur că, dacă Fiscului i s-ar da undă verde pentru a verifica proveniența acestor bani (dacă Plahotniuc ar fi cu Maia Sandu precis că ar face-o!), atunci socialistul nr. 1 s-ar trezi pus la perete. Să luăm, de exemplu, alegerile din 2014, când partidul lui Dodon a cheltuit, conform declarațiilor depuse la CEC, 13 mln. 249 mii 999 lei, pe care i-ar fi primit din partea a 118 membri și susținători ai partidului. Atunci când i se cere socoteală în acest sens, Dodon spune că fiecare a decis să facă donațiile în mod voluntar. O fi și așa, dar cu toate astea la mijloc se întrevăd lucruri foarte dubioase, care necesită lămuriri:

• Cu ce se ocupă în prezent și ce venit are fratele său, Alexandru, care a donat atunci partidului 442 mii de lei?
• De ce Alexandru a donat aproape întreaga sumă în aceeași zi, dar sub formă de mai multe donații?
• Cum crede Dodon, cunoscând situația medicilor noștri, cu ce ocazie un doctor, Dinari Cojocari, care a câștigat în doi ani 400 mii de lei și nu strălucește de bogăție, ar putea dona unui partid 407 mii de lei, în loc să-i investească în familia sa?
• Cunoscând incertitudinea în care persistă mulți tineri de-ai noștri, de unde putea o studentă, Marina Radvan, să dezgroape 165 de mii de lei și, în loc să-și cumpere o mașină, de pildă, să-i dăruiască partidului, ai cărui lideri sunt infinit mai bogați decât ea?
• Cunoscând disperarea în care trăiesc moldovenii săraci, Dodon a crezut că va fi luat în serios, când declara la CEC că actualul deputat Vladimir Odnostalco, care la acea vreme nu avea un loc de muncă și niciun venit, a donat socialiștilor 250 mii de lei? Dacă omul nu avea venituri, de unde a luat banii ăștia?
• De ce nu a procedat omenește în raport cu acești tineri, pentru a-i convinge să se gândească la viitorul lor și să-și păstreze banii acasă?
• Este Dodon mai sărac decât acești bieți oameni? În caz contrar, de ce el a donat numai 89 mii lei, iar Zinaida Greceanâi, Andrei Neguța, Vladimir Țurcanu, oameni destul de înstăriți, nu au donat nimic?
• Îi crede el de mincinoși pe membrii partidului său, donatori importanți, care ne-au jurat că nu au văzut asemenea bani în viața lor și nu au dat niciun leu la partid?
• Dacă zice că nu, să ne spună adevărul despre finanțatorii PSRM.

Șase întrebări despre românii socialiști

Principala minciună, care arată fața adevărată a acestui om și doza de încredere pe care putem să i-o purtăm, este promisiunea sa precum că deputații socialiști vor renunța la cetățenia română. După ce în, primăvară, Iulia Mălina Ciobanu, președintele Autorității Naționale pentru Cetățenie, ne-a anunțat că nici unul dintre cei șase români din PSRM nu a depus o astfel de cerere, Dodon mi-a făgăduit că ne va arăta cererile. Ulterior, el a încetat să-mi răspundă la telefon și m-a șters din lista de prieteni de pe rețelele de socializare. Păcat că nu i-a cerut și Maia Sandu să prezinte cererile respective sau cel puțin să-l întrebe:

• Dacă ne dă asigurări că cererile există, să înțelegem că el o consideră de mincinoasă și pe președinta ANC?
• De ce, la solicitările insistente ale ziarului TIMPUL, a promis doar, însă nu ne-a pus la dispoziție cererile?
• Cererile se află la el sau la deputații care le-ar fi depus?
• Dacă zice că sunt la deputați, de ce aceștia ne spun că i le-au dat lui?
• Cum își explică el faptul că declarațiile celor șase români se bat cap în cap? De exemplu, deputatul Furculiță ne asigură că a depus cererea la București, la sediul ANC, în timp ce deputatul Labuneț spune că a făcut același lucru la Consulatul României din Chișinău, împreună cu Furculiță. Mai mult, Labuneț menționează că atât el, cât și Furculiță, au anexat la cerere toate actele necesare. Furculiță, în schimb, adaugă că el nu a reușit să-și pregătească tot dosarul.
• De ce nu-și cere scuze de la alegătorii săi pentru această minciună, pe care nu mai este în stare să o tăgăduiască?

Dodon și Plahotniuc

Comportamentul lui Dodon din această campanie mi-a amintit de anul 2011, când el candida la funcția de primar de Chișinău și în oraș au apărut clone ale ziarelor TIMPUL și ZdG, în care era criticat Dorin Chirtoacă. Pe acest caz a fost intentat un dosar penal, în cadrul căruia au fost reținuți politologul ucrainean Oleg Havici și jurnalistul din aceeași țară Iaroslav Koțiuba. În apartamentul pe care cei doi îl închiriau la Chișinău, poliția a găsit materiale care vizau o amplă campanie de susținere a lui Igor Dodon și fondarea Partidului Popular. În strategia electorală a lui Dodon, ucrainenii propuneau și „răspândirea ideii că Dorin Chirtoacă este omul lui Plahotniuc”. Este exact acuzația pe care liderul PSRM o folosește astăzi cu insistență la adresa Maiei Sandu. Apropo, printre moldovenii care conlucrau cu cei doi ucraineni se număra și actualul deputat Bogdan Țîrdea.

Și cazul din 2011 face lumină în privința legăturii dintre Dodon și Plahotniuc. Partidul Popular a fost fondat la scurt timp după aceasta, fiind condus inițial de către  Ian Lisnevschi. Acesta este și președintele asociației obștești „Garlem”, cea care a organizat mitingul de susținere a lui Vlad Plahotniuc, care a avut loc pe 13 ianuarie în scuarul Teatrului de Operă și Balet. Interesant este și faptul că cererea din partea asociației, depusă la primărie, a fost semnată de Igor Usturoi, președintele organizației municipale a Tineretului Democrat.

Dodon și Dumnezeu

Pentru a nu-l obosi peste măsură pe Igor Dodon, am prezentat mai sus doar câteva din mulțimea de cazuri pe care le cunoaștem și prin care, cu ajutorul său, au fost aduse uriașe prejudicii statului, adică contribuabililor sau, mai bine zis, alegătorilor săi. În această ordine de idei, se înțelege și mai limpede de ce el își aruncă toate păcatele în capul Maiei Sandu. Problema lui Dodon în duelurile electorale cu Maia este neputința de a se apăra.

Cunosc cetățeni care îl votează pe liderul socialiștilor, pentru că el ar fi creștin. Însă de-ar fi așa într-adevăr, știind cât de mult a mințit și câtă suferință a adus altor oameni, Dodon ar intra cu sufletul sfâșiat în biserică, ar îngenunchea smerit în fața unei icoane și, cu ochii încărcați de lacrimi, s-ar ruga de iertare. Despre aceasta ar ști numai el și Dumnezeu, pentru că nimeni în istoria creștinismului nu s-a pocăit, umblând prin sfintele lăcașuri cu echipe de jurnaliști din urmă și cu aparate de fotografiat în torbă, pentru a avea ce afișa diseară pe rețele. E cumva dezgustător, simțiți?

Un P.S. pentru Dodon și pentru alegători

Dacă te-am supărat cu ceva, Igor Nicolaevici, mă rog de mă iartă. Eu nu-ți port pică, pur și simplu îmi pare rău că ești așa de mititel. Cred că ar fi fost mult mai frumos din partea ta dacă ai fi avut curajul să-mi acorzi măcar unul din multele interviuri pe care mi le-ai promis. Dar, eh, iar ai mințit… De aceea vrei nu vrei, stau și mă întreb ce te sfătuiesc preoții care îți cântă slavoslovii prin biserici? Sper că ei te-au învățat cel puțin ca mai întâi să scoți paiul din ochiul tău și doar după aia să privești în ochiul aproapelui tău.

Dragi alegători, nu vă lăsați cumpărați cu 100 de lei, nici cu un pachet de crupe, nici cu o votcă, pentru că voi nu aveți preț. Toți cei care vă propun asemenea pomeni vă cred de idioți. Nici nu vă îmbătați înainte de votare, ca să puteți gândi. Vă doresc să nu ieșiți peste o habă de vreme afară și să strigați „Jos Dodon!”. De bine de rău vine iarna și va fi ger.