– Dle academician, ultimele rețineri pentru mituire ale unor medici cunoscuți, precum și declarațiile altor slujitori ai lui Hipocrate despre corupția din sistem, demonstrează că ceva e putred în sfera sănătății din R. Moldova. Cum am ajuns în asemenea situație?
– În ultima perioadă, am impresia că avem de-a face cu o patologie socială atunci când vorbim despre sistemul medical din R. Moldova. Mi se pare că societatea noastră nu apreciază munca medicilor, în timp ce unii medici încep să-și neglijeze pacienții. Pe de altă parte, jurnaliștii, când relatează despre asemenea cazuri, trebuie să fie foarte atenți și să asculte ambele părți. Bunăoară, acuzațiile tânărului medic Stratulat, care au apărut și în presă, au fost verificate, într-un final, de către instituțiile competente și nu s-au adeverit.

„Stratulat critică medicii, pentru a atrage pacienți la o clinică privată”

– Ce părere aveți dvs. despre aceste acuzații?
– Sunt niște minciuni. În anii ‘90, pe când eram ministru al Sănătății, medicii se ghidau de principiile lui Hipocrate și era exclus ca un tânăr specialist, fără experiență, care mai ieri a primit diploma de studii din mâna unor profesioniști cu vastă experiență în domeniu, să-și permită să-i critice cu scopul de a atrage pacienți la clinica privată unde activează. Să nu mă înțelegeți greșit, nu am nimic împotriva medicinei private. Eu am fost cel care, acum două decenii, împreună cu o echipă a Ministerului Sănătății, am prevăzut în lege dezvoltarea medicinei prin asigurare și a celei private. Pretutindeni în lumea civilizată, de rând cu medicina de stat sau cea prin asigurare, activează și medicina privată, însă depinde de calitatea specialiștilor care lucrează în aceste instituții.

– La mesajul lui Stratulat au apărut sute de comentarii, în care mămicile povesteau cum copiii au fost diagnosticați cu pneumonie, pentru ca, la un control repetat, această diagnoză să nu se adeverească…
– Oricum, aceasta nu-i dă dreptate tânărului specialist. Este adevărat că medicii pot face anumite greșeli care, de altfel, sunt inevitabile în munca noastră. Însă specialiștii nu o fac din rea-intenție, așa cum spunea tânărul medic, ci din lipsa documentării sau a aparatajului necesar. Noi, medicii, ne ghidăm de un principiu lăsat de Hipocrate: Primum non nocere – mai întâi de toate nu dăuna – și nu putem pune diagnoze eronate la comandă.

„Un rol negativ în stabilirea diagnozei îl joacă nivelul de cultură sanitară”

– Totuși, cele mai multe diagnoze greșite sunt puse din incompetență sau din lipsa utilajelor necesare?
– Mai degrabă e vorba despre incompetența conducerii acestei țări. Mai marii statului trebuie să asigure medicii cu aparatajul necesar, cu toate condițiile potrivite de muncă și cu salarii decente. Însă există o soluție în cazul în care medicul vede că stabilirea unui diagnostic este peste puterile sale – în loc să lase pacientul cu o diagnoză eronată, trebuie să-l trimită la instituțiile competente. Un rol negativ în stabilirea diagnozei îl joacă și nivelul de cultură sanitară. Bunăoară, oncologia este una dintre principalele cauze ale mortalității, deși există Institutul Oncologic, care e dotat cu aparataj performat și are medici profesioniști. Dar atunci când bolnavul ajunge cu cancer în ultimul stadiu, nu mai ai ce-i face. Pe de altă parte, nici pacienții nu au suficientă cultură sanitară, pentru că cele mai multe femei mor din cauza cancerului la sân, care la stadiul incipient se poate trata. Dacă pacienta s-ar palpa singură în timp ce face duș și, când ar depista cel mai mic nodul, s-ar adresa medicului de familie, care ar trimite-o imediat la Oncologie, cancerul ar putea fi depistat la timp și tratat.

„Șapte milioane de lei e o nimica toată pe lângă miliard”

– Recent, CNA a găsit în biroul mai multor medici de la Centrul de Diagnosticare şi de la Institutul Mamei şi Copilului milioane de lei. Medicii au fost reținuți, fiind cercetați penal pentru corupere pasivă şi abuz în serviciu. Cum comentați această situație?
– Nu-i cunosc pe toți, dar pe dl Silviu Condrea, șeful secţiei Radiologie şi Tomografie Computerizată a Centrului Republican de Diagnosticare Medicală îl știam de specialist bun și nu știu ce l-a impus să creeze schema aceasta frauduloasă. Însă, din alt punct de vedere, suma de șapte milioane de lei împărțită la 15 persoane, e mare comparativ cu pensiile oamenilor de la țară sau cu salariile medicilor, dar e o nimica toată pe lângă miliardul de dolari furat din sistemul bancar, despre care instituțiile competente tac. În același timp, principalul vinovat organizează proteste și amenință jurnaliștii și liderii politici. Aici mass-media trebuie să bată alarma.

– Vreți să spuneți că frauda din sistemul bancar spală oare vina medicilor corupți?
– În niciun caz, departe de mine gândul de a-i apăra. Atunci când doctorul, înainte sau după o investigație complicată, cere să i se achite o anumită sumă, el trebuie pedepsit conform legii. Medicul nu trebuie să bage mâna în buzunarul pacientului. Dar la noi mai există un fenomen pe care nu-l poți controla. Uneori, după ce bolnavul a fost operat cu succes, pleacă acasă, iar apoi revine cu un buchet de flori sau cu o sticlă de vin și ține cu tot dinadinsul să-i mulțumească medicului. Asta nu-i mită, e dreptul pacientului.

„Ispita de a lua mită este acțiunea satanei”

– Cum reacționați dvs. când vi se propune mită?
– De fiecare dată, reușesc să conving pacientul că el are nevoie de acești bani, căci are toată viața înainte. Recunosc, unii bolnavi renunțau cu greu la ideea de a mă mitui, considerând că astfel fac un gest dumnezeiesc. Îmi amintesc un caz. Eram tânăr specialist și am operat o femeie evreică. La câteva zile după externare, ea a venit la mine în cabinet și mi-a întins un plic, rugându-mă insistent să-l iau. Eu am refuzat și am scos-o aproape cu forța din încăpere. După jumătate de an, ea a venit la o consultație, mi-a spus că se simte foarte bine, iar la final iar a scos plicul, dându-mi de înțeles că e o sumă mai mare decât prima dată. Când am refuzat-o din nou, a început să plângă ca un copil și mi-a spus că am ofensat-o.

– Și chiar nu ați cedat niciodată?
– Nu, însă au fost cazuri când bolnavul venea fericit după ce se însănătoșea și-mi lăsa, fără să știu, o sticlă de coniac sau un buchet de flori. În viața mea am operat și oameni simpli, și securiști, politicieni, procurori, judecători, miniștri. Credeți-mă, toți au avut un sentiment de datorie și au venit apoi fie cu un coniac sau un tort, fie cu un buchet de flori. Alții au venit să-mi mulțumească printr-o strângere de mână, iar asta a fost o mare plăcere pentru mine. Însă Dumnezeu mi-e martor, că nu am cerut niciodată nimic de la pacienți și nici n-am luat plicuri cu bani.

– În ce cazuri un medic, care se respectă, ar putea accepta să fie mituit?
– Un medic educat nu va lua niciodată mită, chiar dacă are un salariu mizer, iar educația, în viziunea mea, începe din familie. Mama mea a murit când aveam trei ani, iar tata a crescut singur zece copii. Am trecut războiul, foametea organizată, colectivizarea forțată, dar n-am pus mâna pe bunuri străine. În acea perioadă, făceau din noi atei, iar eu am ajuns singur la convingerea că Dumnezeu există. De aceea, dacă oamenii ar avea mai multă credință, atunci s-ar gândi că ispita de a lua mită este acțiunea satanei și s-ar teme măcar de Dumnezeu, dacă nu de justiție.

„Singura soluție este reunirea cu România”

– Bine, dar de ce totuși avem asemenea medici?
– Salariile mici nu sunt o scuză pentru a lua mită, dar pot fi o cauză. Medicina este o vocație, dar mai sunt și unii care ajung s-o studieze din întâmplare. Aceștia nu primesc plăcere de la munca lor și de aceea există asemenea cazuri. Trist este că, din an în an, concursul de admitere la Universitatea de Medicină este din ce în ce mai mic. Mă tem că peste câțiva ani n-o să mai avem de unde alege studenți.

– Cum pot fi depășite aceste probleme din sistem?
– Avem o societate bolnavă nu doar trupește, dar și sufletește. De aceea trebuie să asigurăm instituțiile medicale cu aparatajul necesar, să creăm condiții confortabile de muncă, pentru ca medicii să nu plece din țară și să majorăm salariile. Totodată, trebuie să educăm atât medicii, cât și pacienții. Avem de lucrat mult în această privință, dar altfel societatea noastră are mari șanse să dispară.

– Fiind ministru al Sănătății, știți că, la etapa actuală, R. Moldova nu-și permite financiar aceste modificări…
– Atunci, singura soluție este reunirea cu Țara-mamă – România. În anii ‘90, pe când eram ministru, țin minte că ne-a vizitat un grup de medici de peste Prut, care au rămas cu gurile căscate când au văzut cât de dezvoltată era medicina noastră. Pe atunci, Centrul de Diagnosticare era înzestrat cu aparataj pe care românii nici nu-l mai văzuseră. Acum, peste 20 de ani, noi am rămas cu ce-am avut, iar ei au evoluat fulgerător și au un salariu de trei mii de euro. Altă scăpare nu avem, căci R. Moldova, ca stat independent, nu are nicio perspectivă. Ei ne duc cu bombonica în Uniunea Europeană, dar e clar pentru toți că, în următorii 50 de ani, nu vom ajunge acolo.