Actorul care pictează tricouri

De ce pictează actorul? Fiindcă poate!

A abandonat Teatrul „Eugene Ionesco” acum un an, dar continuă să activeze în domeniul teatral. Este implicat în trei proiecte la Teatrul independent „Spălătorie” și predă cursurile „Măiestria actorului” și „Arta actorului păpușar” la Academia de Muzică, Teatru și Arte plastice.
După ce s-a retras din teatrul de stat, a lucrat la montarea spectacolului pentru maturi, „Cântăreața cheală”, care s-a jucat pe scena Teatrului de păpuși de la Moscova. După încheierea proiectului din Rusia, Veaceslav a revenit la Chișinău. „Ajuns acasă, mă gândeam ce să fac, am mai cântărit lucrurile, m-am întrebat ce mai pot face pe lângă teatru. Atunci mi-am amintit că mai pot și picta”, povestește Sambriș. Talentul de pictor și l-a dezvoltat la Școala internat din satul Căzănești. Totuși, la 18 ani a ales să facă teatru, care-l atrăgea prin misterul din spatele acestuia. „Cred c-a fost prea multă pictură în copilăria mea. Trebuia să fac câte un tablou la fiecare ocazie – pentru grădiniță, pentru școală, pentru fiecare sărbătoare, eu trebuia să pictez ceva”, își amintește amuzat actorul.

Teme tradiționale combinate cu cele moderniste

Ironic, însă, chiar și matur fiind deja, mai picta pentru prieteni și le dăruia un tablou sau o haină pictată de el. Așadar, Veaceslav Sambriș știa deja că îi reușește acest lucru, ba chiar era încurajat de cei apropiați. Dacă prima încercare de acum patru ani a fost o caricatură, în prezent se inspiră din opere cunoscute, precum picturile Eugeniei Gapchinska, din ornamente populare românești sau chiar le combină.

„Vara aceasta toți au redescoperit tradiționalul, un val pe care l-am simțit mai pronunțat după Festivalul „Ia Mania”. Altfel, nici nu mi-aș fi imaginat vreodată că voi picta așa ceva”, spune artistul. Mai mult, în cadrul festivalului, Veaceslav Sambriș a vândut primele zece tricouri pictate, toate cu un mesaj mai comic, reprezentativ națiunii noastre, ba chiar cu note ironice. „După o discuție cu Nata Albot, am ales să merg pe ideea de tradițional combinată cu cea a tehnologiilor noi și alte elemente care prind la public”, povestește pictorul. Cele zece tricouri au fost cumpărate în câteva ore, ceea ce i-a dat de înțeles lui Sambriș că merită să aloce mai mult timp acestui „hobby”. În scurt timp au început să apară comenzi, ba chiar solicitau unul dintre modelele pe care l-au văzut în cadrul festivalului. Veaceslav spune că, dacă la început tricourile sale costau în jur de 200, spre sfârșit au ajuns la prețul de 600 de lei, în funcție de pictură și timpul investit în aceasta. La realizarea picturii, acesta folosește acril pentru stofă care este rezistent la apă.

Pauză și de la capăt

După o explozie de comenzi și interes sporit față de tricourile pictate, atunci când le-a pierdut șirul, Sambriș a înțeles că are nevoie de o pauză. „Cred c-a fost prea multă muncă în această vară, ajungeam la patru-cinci tricouri pe zi. Eram stors de oboseală. Voi reveni cu noi forțe, mai ales că se apropie sărbătorile”, spune artistul.

Această pauză a fost, cu siguranță, una benefică pentru Veaceslav, căci acesta a adunat câteva idei proaspete pe care vrea să le păstreze deocamdată în taină, dar a mărturisit că vor avea influențe etno. De altfel, artistul nu se va mai limita doar la tricouri și vrea să picteze genți, încălțări din piele, dar și orice alt detaliu care poate fi purtat.

Întrebat dacă nu ar vrea să organizeze o expoziție cu tricourile pictate, a spus că acum este concentrat mai mult pe teatru și facultate. „Totuși, ar fi o idee, mi-ar plăcea să pictez o serie de tricouri pentru o eventuală expoziție”, zice Sambriș.

În prezent, Veaceslav Sambriș este profesor și-i place mult acest rol, simțindu-se motivat și de studenți, deși, recunoaște, sistemul actual de învățământ îi este unul străin. Și, în pofida faptului că este implicat în mai multe activități artistice, artistul afirmă deseori că nu s-a născut în locul potrivit. „Mai este o frază care descrie foarte bine situația: „Succesul unui artist este direct proporțional cu nivelul de dezvoltare a țării în care activează” și cred că este o mare dreptate aici. Chiar dacă se întâmplă ceva frumos, oamenii din domeniu nu se interesează și nici nu vorbesc despre asta, e o ignoranță totală”, spune Sambriș.