Editorial

Acum ori niciodată

 Mi-ar fi plăcut mai mult să scriu despre experiențele unor tineri entuziaști și curajoși, care au înfruntat frigul în stepa kazahă pentru a recupera memoria unor timpuri vitrege care ne-a schilodit identitatea și care mai doresc să fie întoarse de diferiți dodoni, șelini, furmuzali sau usatiști. Dar mă simt cumva nevoit să cerșesc această clemență din partea alegătorului nostru elevat, pentru că pe urmă s-ar putea să regretăm cu toții apatia și dezinteresul firesc pe care îl avem cu toții față de o guvernare proeuropeană, care timp de cinci ani de zile a furat tot ce a putut, și să ne pomenim în parlament sau în guvern cu niște forțe politice care să ne deturneze toate eforturile de integrare europeană făcute până acum.

Este penibilă și jalnică ipostaza actualei guvernări. A avut la dispoziție cinci ani de conducere în care ar fi putut să ne convingă pe fiecare în parte și pe toți împreună, indiferent de naționalitate, religie, orientare sexuală sau externă, că procesul de integrare europeană este ireversibil și unicul mod de a face R. Moldova viabilă din punct de vedere al viitorului său existențial. Ne-au arătat prostie, orgolii, hoție și ipocrizie, tratând aflarea la putere ca o chestie garantată, încurajați deopotrivă de toleranța noastră și cea a Uniunii Europene, care a considerat cu moralitatea specifică valorilor europene, că această gașcă de filați, plahotniuci, lupi sau diacovi vor acționa în spiritul angajamentelor asumate, transformând și europenizând R. Moldova în mod convingător.

Moştenind habitatele sistemului nomenclaturist de tip sovietic, politica moldovenească și după 2009 a fost dominată de oligarhiile şi birocraţia de partid, care au stabilit liste închise şi s-au ocupat mai mult de gestionarea afacerilor proprii, decât de interesele electoratului pe care pretind, o dată la patru ani, că îl reprezintă. Partidele politice sunt conduse, cu mici excepţii, de liderii autoritari de partid, care întocmesc listele de partid în funcţie de interesele proprii, democraţia internă de partid lipsind aproape cu desăvârşire.

Dar cel mai grav este că persistenţa şi dominaţia acestei clase politice pentru o perioadă îndelungată, în absenţa unei decomunizări, a făcut ca procesul de recrutare a noilor elite să fie nesemnificativ şi ineficient, iar cooptarea generaţiei tinere s-a făcut prin angrenarea acestora într-un sistem sovietic metamorfozat, care a avut ca finalitate compromiterea acestora şi asumarea din partea lor a practicilor de acţiune şi gândire a nomenclaturi sovietice. Ce iese din pisică şoareci prinde. V. Filat nu putea fi altfel decât P. Lucinschi, sub protecţia căruia s-a lansat şi s-a format politic, la fel cum nu puteau fi altfel M. Lupu, V. Plahotniuc sau I. Dodon, care sunt nişte creaţii ale PCRM, unde au făcut şcoala tânărului politician, preluând și călărind în definitiv sistemul creat de Voronin.

Dar cât de promițător a pornit totul în 2009. Cu un Filat proeuropean, care inspira încredere și speranță, cu un context de exaltare pentru transformarea care se produce sub ochii noștri, cu alianțe pentru integrare europeană, care ne convingeau că lucrurile vor evolua ireversibil spre spațiul de bunăstare european. Și cât de simplu părea acest traseu pentru R. Moldova în cazul în care am fi avut o clasă politică interesată în implementarea unor angajamente asumate față de partenerii occidentali, care la un moment erau „disperați din cauza luptei dintre Filat și Plahotniuc”, după cum mi-a relatat personal un înalt diplomat european.

Europa ne-a oferit totul pentru a reuși, ca niciodată în istoria noastră europeană. Ne-a dat modele legislative şi instituţionale; ajutor şi asistenţă tehnică; monitorizare şi evaluarea comparativă; consiliere şi înfrăţire instituţională, într-un cuvânt europenizarea, care presupunea, simplu, procese de construcţie, transmitere şi instituţionalizare a regulilor formale şi informale, procedurilor, paradigmelor, politicilor, stilurilor, „felului de a face lucrurile”, a credinţelor şi normelor comune care sunt iniţial definite şi consolidate în luarea hotărârilor la nivelul UE, iar apoi încorporate în logica discursului intern, a identităţilor, a structurilor politice şi a politicilor publice ale R. Moldova.

Ce au avut în schimb europenii, împreună cu noi, au fost flocăieli între „contrabandistul” Filat și „păpușarul” Plahotniuc, împărțiri secrete de funcții și ministere, furturi și corupție, justiție moartă, procuratură inutilă, iar prin extensie lipsă de funcționalitate a statului de drept, presă manipulată, sărăcie, lipsă de perspective sociale și profesionale pentru tineret, salarii și pensii mizere. Rămân stupefiat, ca mulți dintre voi, că acești oameni insistă să fie reproduși în spațiul public și politic, considerând că lipsa unei alternative în fața dodonilor, furmuzalilor sau șelinilor îi face oricum eligibili. Iar absența unor succese sociale, economice și politice viabile îi obliga să umble în șorț pe la azilurile de bătrâni, să constrângă funcționarii să intre în partid și să facă prozelitism politic, să umble de mână cu popii prin biserici în campanie, să deschidă săli de sport în grabă, în condițiile în care au avut la dispoziție un termen și jumătate de guvernare pentru a face trecutul sovietic uitat, iar ideea europeană ireversibilă și definitivă, chiar și pentru găgăuzii zăpăciți de propaganda rusă.

Cred că și de data asta vom da un vot de încredere acestor partide, printr-un gest al absurdului, al preferinței pentru menținerea noastră, chiar dacă aparentă și iluzorie, în spațiul de civilizație europeană. Asta pentru că pentru moment chiar nu avem alternativă. Și e regretabil, pentru că românii au găsit o alternativă unui sistem anchilozat, corupt, neocomunist și cu valențe filoruse, iar ucrainenii mor în fiecare zi pentru a-și cere dreptul de a fi stat liber, independent și proeuropean. Doar noi am rămas să alegem din nou filați, plahotniuci, lupi, diacovi, pentru că mai speram că aceștia ne vor duce în Uniunea Europeană cu apucăturile lor nomenclaturiste și banditești.

N-am mari așteptări de la aceste partide, de multe ori cu greu pot înțelege cum oameni elevați și cultivați, cu prestanță intelectuală și academică, stau într-un partid cu bandiți și foști nomenclaturiști sovietici. Și nu numai că stau, dar și sunt docili în fața acestui mecanism. N-am așteptări pornind și de la premiza propriilor experiențe, de îngropare a dosarelor Bodișteanu și Manolachi, pentru care am luptat și pentru care mai am bube în cap, de scoatere din actul de guvernare într-un moment când nu exista niciun raționament cu excepția prostiei moldovenești.

Am avut și am așteptări de la Partidul Liberal, care a fost și este totuși altceva decât restul partidelor proeuropene aflate la guvernare, măcar și pentru faptul că totuși Ghimpu nu este Filat și nici Plahotniuc, iar lucrurile pentru care au luptat și luptă liberalii ne definesc reperele identității noastre statale și naționale, iar prin extensie și ale mele proprii.

Alegerile din 30 noiembrie sunt niște alegeri ale compromisului, iar dacă acum sunt alegeri ale jumătăților de măsură, vă asigur că următoarele nu vor mai fi la fel, iar oamenii pe care i-am menționat mai sus nu vor mai fi deja în spectru politic moldovenesc. Din mai multe motive, dar cel mai important pentru europeni nu vor mai fi așa naivi să-i tolereze și pentru că va veni o nouă generație care va face schimbarea. Cea pe care o așteptăm cu adevărat. Prin urmare, mergeți la vot, cititori ai TIMPULUI. Și faceți și alții ca voi să meargă la vot. Pentru că votul de duminică ne va oferi senzația că am făcut tot ce ne stă în puterile noastre pentru a face aceste partide responsabile și reprezentative în aspirațiile noastre de integrare europeană. Iar după asta nu vă culcați pe-o ureche, ci stați de veghe ca aceste partide să vă realizeze lucrurile promise. 

Puteţi urmări ştirile Timpul.md şi pe Google News!


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.