În anul 2001, când în baza unui acord cu Banca Mondială, urma să fie pusă în aplicare ajustarea tarifelor, aceasta a fost stopată după ce mai mulţi demnitari de stat, inclusiv şeful statului, s-a pronunţat categoric împotriva majorării tarifelor la convorbirile locale. Prima etapă de ajustare a fost in iniţiată abia la 1 februarie 2003, iar cea de-a doua exact peste un an, după care ANRCETI, pe atunci ANRTI, a decis să amâne reforma până la „stabilirea unui nou termen”.
Situaţia se complica pe an ce trecea, deoarece lucrurile în loc să se îmbunătăţească, ne-am pomenit în prag cu criza, care se suprapune pe situaţia aceasta, când fiecare bănuţ este socotit acum cu mai multă rigoare, Ion Coşuleanu, managerul proiectului PNUD „Edificarea guvernării electronice în Moldova”, un apreciat expert în domeniu.
În anii trecuţi ne-am aflat într-o campanie preelectorală permanentă, astfel că fiecare guvernare tindea să nu-şi strice imaginea electorală, ca urmare s-a reuşit numai două ajustări şi mai mult nimic.
Amânarea ajustării tarifelor a avut un rol negativ, deoarece, constată Ion Coşuleanu,”tarifele nereale la telefonia fixă locală au stopat dezvoltarea pieţei şi a operatorilor alternativi. Adică, preţurile oferite de „MoldTelecom” la telefonia locală, cu mult sub costuri, sunt, în fine, preţuri de dumping şi atunci ceilalţi operatori nu puteau să intre pe piaţă şi să-şi recupereze costurile”. Aceasta a stopat într-o mare măsură dezvoltarea pieţei şi a competiţiei care până la urmă ar fi dus la scăderea tarifelor, este de părere expertul. Dând preţuri mici pe acest segment, Moldtelecom îşi recupera costurile respective din alte servicii, mai ales convorbirile internaţionale, ceea ce este, de fapt, o subvenţionare încrucişată.
Acum, când convorbirile internaţionale sunt liberalizate „MoldTelecom”-ul este într-o situaţie mai complicată. Mai mult, una peste alta, s-a suprapus căderea atractivităţii telefoniei fixe,numărul abonaţilor la telefonia fixă practic staţionează, iar în lume scade, în timp ce telefonia mobilă a depăşit după gradul de penetrare telefonia fixă.
Ion Coşuleanu spune că Moldtelecom-ul se află într-o situaţie complicată, nu-şi poate recupera costurile pe telefonia locală şi în sensul acesta poate totdeauna invoca motivul că nu poate să permită accesul la bucla locală. Se motivează nişte lucruri care nu sunt prea corecte. În felul acesta nu se stimulează dezvoltarea acestui segment de piaţă, însă totuşi telefonia fixă, cablurile puse trebuie exploatate la maximum.
Totodată expertul consideră că ajustarea tarifelor poate este dureroasă pentru unii, de aceea ar trebui să fie făcută cu mare atenţie, astfel ca păturile vulnerabile să fie protejate. Pe de altă parte, multă lume poate plăti, exemplu fiind telefonia mobilă, acum practic mai mult de 80 la sută din populaţie are telefon mobil şi plăteşte fără probleme. Înainte cineva plătea 200-300 lei pe lună pentru convorbirile la telefonia fixă, acum plăteşte 30 de lei, în schimb dă mult mai mulţi bani pentru telefonia mobilă.
„Şi dacă ne putem permite să plătim pentru telefonia mobilă, de ce nu ne-am putea permite să plătim pentru telefonia fixă?”, se întreabă retoric mai mulţi experţi. Ajustarea trebuie să fie făcută foarte atent, cu corectitudine, dar ea ar trebuie să fie finalizată, conchide Ion Coşuleanu.
Liberalizarea pieţei de telecomunicaţii putea fi începută, de fapt, din iulie 1998, când Curtea
Constituţională a anulat monopolul în domeniu telecomunicaţiilor.
Ana Cojocaru
