Pe 6 mai 2012, la alegerile parlamentare şi prezidenţiale, sârbii au de ales intre apropierea de Moscova şi perspectiva recunoaşterii tacite a independenţei Kosovo în schimbul unei aderări incerte la UE şi a unui program de privatizare impus de un acord cu FMI

Duminică, alegătorii din Serbia vor trebui să pună stampila pe multe buletine de vot. Vor alege un nou preşedinte, un nou parlament, noi reprezentanţi în consiliile locale şi regionale.

Ca şi la precedentele alegeri, presa occidentală arată că Serbia are de ales între viitorul european şi trecutul dominat de relaţia apropiată cu Rusia. Precedentele alegeri prezidenţiale au avut loc pe 3 februarie 2008 şi au fost câştigate de proeuropeanul Boris Tadici, care a jurat să menţină integritatea teritorila a Serbiei “inclusiv Kosovo şi Metohija”. Pe 17 februarie 2008, Kosovo îşi declara independeţa. În acest an, Boris Tadici a iniţiat primele legături oficiale cu autoritatile kosovare, mediate de Bruxelles, ceea ce a iritat profund o parte a electoratului. În aceste condiţii, Tadici nu poate decât să mizeze pe singura victorie a preşedinţiei sale-obţinerea statutului de candidat la aderarea la UE pentru Serbia. Aceasta va depinde însă de cât mai multe concesii făcute de Belgrad faţă de Priştina.

Analiştii sârbi citaţi de The Wall Street Journal arată ca Partidul Democrat, al preşedintelui Tadici, va pierde la limită alegerile parlamentare însă va găsi mai usor aliaţi pentru a forma o noua guvernare prooccidentală precum cea actuală.

Deşi tot mai mulţi sârbi învaţă limbile engleză şi germană pentru a-şi găsi un loc de munca în Vest, susţinerea pentru aderarea la UE a scăzut la sub 50%, iar opoziţia faţă de această perspectivă este de 35%.

Însă problemele economice îi preocupă la fel de mult pe alegători cât şi cele legate de statutul Kosovo. Şomajul a atins cota de 24% in Serbia, potrvit The Economist, iar salariile sunt în scădere, economia ţării resimţind trocurile motivate politic ale anilor anteriori, când Gazprom a cumpărat compania petrolieră NIS, Serbia a semnat un acord valabil zece ani pentru import de gaze din Rusia, iar Fiat a cumpărat producătorul auto Zastava. Se adaugă acorduri geostrategice, precum deschiderea unui centru pentru intervenţii umanitare al Rusiei la Nis, despre care presa sârbă relata că este destinat supravegherii bazelor militare americane din România.

Majorarea TVA-ului, acum de 18% a fost doar amânată până dua alegerile de pe 6 mai. Serbia a semnat un acord cu FMI pentru un împrumut de 1,3 miliarde de dolari, iar liderul socialiştilor, Ivica Dacici, susţine că acest document “ne obligă să vindem tot ce este de valoare în Serbia”. “Trebuie făcut un program economic care să anuleze diferenţele dintre investitorii interni şi cei externi şi care să-i oblige pe investitorii externi să respecte legile noastre, drepturile muncitorilor şi ale sindicatelor”, a spus Dacici.

Boris Tadici, un Ion Iliescu în varianta sârbească

Alegerile prezidenţiale ţin capul de afiş, principalii candidaţi fiind locomitivele electorale ale partidelor. Acesta este şi motivul pentru care actualul presedinte, proeuropeanul Boris Tadici a demisionat din funcţie cu un an înainte de expirarea mandatului, pentru a participa la campania electorală.

Tadici este preşedinte începând din 2004. Constituţia nu permite decât cadidatura pentru două mandate prezidenţiale, însă până în 2008 Tadici a condus statul sub o altă lege fundamentala, astfel încât acum candidează de jure pentru un al doilea mandat. Este pentru a treia oară când îl va înfrunta pe naţionalistul Tomislav Nikolici, pe care l-a învins în alegerile din 2004 şi 2008, de fiecare dată în cel de al doilea tur.

“Groparul” Nikolici se transformă în proeuropean

Tomislav Nikolici este numit “Toma groparul”, pentru că a administrat un cimitir în anii ’80. El a făcut parte din guvernul lui Slobodan Milosevici în timpul conflictului din Kosovo, în 1999, care a condus la bombardamentele NATO supra Iugoslaviei timp de 78 de zile, până când trupele lui Miloşevici s-au retras din Kosvo. În 2008, provincia şi-a declarat unilateral independeţa. Nikolici a fost locţiitorul lui Vojislav Šešelj (judecat pentru crime de război la Haga) la conducerea Partidului Radical din Serbia, până la alegerie din 2008, când a fondat actualul Partid Progresist.

În campania prezidenţială din 2008, Nikolici s-a declarat “prieten al Rusiei” şi a susţinut că mai degrabă vede Serbia o provincie a Rusiei decât un stat membru UE. Nikolici a repetat în campania electorală că Ratko Mladici si Radovan Karadzci sunt “eroi ai Serbiei”. În 2012, Nikolici şi-a modificat discursul şi a promis alegătorilor “atât Europa, cât şi Kosovo”. “Serbia a obţinut statutul de candidat la UE. Este bine şi trebuie să contiunăm să reclădim statul potrivit standardelor europene şi aşa vom face”, a spus Nikolici.

Actualul partid al lui Nikolici nu poate accede la putere, potrivit sondajelor, decât într-o alianţă cu Partidul Democrat din Serbia, condus de fostul premier Vojislav Kostunica, un naţionalist notoriu la Belgrad, care a promis în timpul campaniei electorale împrumuturi de 10 miliarde de dolari din partea Rusiei, dacă Serbia va urma linia politică a Moscovei. Un proverb sârbesc spune că “Dumenzeu este prea sus, iar Rusia prea departe” aşa cum este şi UE pentru Serbia în acest moment.

Potenţialul premier al Serbiei, un fost om al lui Miloşevici

Un al treilea candidat prezidenţial este Ivica Dacici, preşedintele Partidului Socialist, condus anterior de Slobodan Miloşevici. Dacici a fost purtătorul de cuvânt al lui Miloşevici, iar acum a adoptat linia proeuropeană şi este ministru de Interne. Cum partidul său este creditat cu 12% din voturi, situându-se pe poziţia a treia, el este considerat a fi arbitrul jocurilor postelectorale şi cel mai probabil noul premier al Serbiei, indiferent de câştigătorul prezidenţialelor.

Alegerile parlamentare sunt cele mai incerte din istoria democratică a Serbiei. Partidul Progresist condus de Nikolici şi Partidul Democrat al lui Tadici sunt credidate, împreună, cu 50-60% din voturi, cu un uşor avantaj pentru naţionaliştii lui Nikolici. În acest context, aportul Partidului Socialist, de circa 12% din voturi, este esenţial. Dintre celelalte 15 partide înscrise în cursă, sondajele şi analiştii nu pot estima cu exactitate câte vor depăşi pragul de 5%.

“Partidul Radical din Serbia şi Partidul Democrat vor inra în parlament, la fel şi Regiunile Unite ale Serbiei. Sondajele arată o creştere în popularitate pentru un nou partid, Dveri, însă nu se poate estima dacă va depăşi pragul electoral”, spune Marko Blagoevici, directorul Centrului pentru Alegeri Libere şi Democraţie de la Belgrad.

via Cotidianul.ro