Alegeri în România – între normalitate și… palme

România nu putea face excepție de la această regulă, după ce Grecia, Italia, Spania, Polonia etc. au trecut prin același proces. 

PD-L, formațiune care, după ce a pierdut guvernarea în primăvara acestui an, a încercat o formulă disperată de coaliție (ARD) pentru a salva ultimele cioburi ale dreptei românești după trei sferturi de mandat măcinat de criza europeană și cu o simpatie dinamitată de măsurile impopulare pe care le-a luat în această perioadă. Cu toate acestea, ARD a părut în campanie total resemnată în fața înfrângerii care se prefigura și a încercat, parcă, doar limitarea proporțiilor dezastrului. Nu prea a reușit, dovada fiind faptul că USL, cu laleaua UDMR la rever, poate atinge ceea ce nu a mai reușit nimeni în România, de la FSN-ul din 90 încoace, majoritatea constituțională. Adică o guvernare discreționară, fără obstacole politice reale. E bine, e rău? Avem patru ani la dispoziție pentru a da un verdict.

Cu toate acestea, rezultatele alegerilor din România nu aduc nimic spectaculos. Făcând abstracție de marja de resentimente a alegătorilor, cam toate partidele, luate la nivel individual, au rămas în limitele acelorași coordonate procentuale „istorice”. Cumulate, procentele PSD și PNL dau acum, ca și în orice perioadă din 2000 încoace, aproape în orice variantă de calcul, peste 50%. Noutatea acestor alegeri este că mariajul – considerat de mulți contra firii – dintre cei care se revendică a fi urmașii Brătienilor și copiii de suflet ai părintelui mineriadelor, Ion Iliescu, a fost pus în practică. Restul e aritmetică.

După o perioadă fastă, PD-L revine acolo unde era prin tradiție, la cele 20%. UDMR, grupare abonată la 6%, dar tot mai presată de extremiștii maghiari, care cer radicalizarea politicii reprezentanților politici ai comunității ungurești, a transpirat serios pentru asta, dar a adunat cele câteva zecimi de procent peste pragul electoral și, desigur, visează din nou la fotolii guvernamentale. Nici măcar apariția în Parlament a partidului catodic al lui Dan Diaconescu nu este o bombă. Patronul postului OTV a ocupat acea nișă de electorat românesc mereu în așteptarea unui Mesia politic, permanent avidă de demagogie și petarde populiste, felie pe care au speculat-o la vremea lor PRM sau Gigi Becali.

În sfârșit, dar nu în ultimul rând, despre românii basarabeni. Întrebarea fundamentală: „cum vor vota basarabenii?” a primit un răspuns. Basarabenii au votat cu sufletul! Miile de oameni care au suportat frigul și lapovița câteva ceasuri, doar pentru a-și face datoria civică față de țara-mamă au însemnat palme pentru toată lumea. Palme pentru cârcotașii care spun că moldovenii vor cetățenie română pentru a obține pașapoarte cu care să o șteargă spre Vest. Palme pentru cei care îi consideră pe acești oameni extraordinari „țânțari” sau încearcă să îi pună în balanță cu exponenții imperialismului rusesc din R. Moldova. Palme, dar împreunate în aplauze, din partea celor care au urmărit cu emoție gestul aproape eroic al celor mânați de românism și spirit civic spre secțiile de votare. Basarabia e cea mai mare victorioasă a acestor alegeri!