Ne putem aștepta la o adevărată explozie de inițiative, dintre care unele chiar extravagante pentru tânăra noastră democrație. Una dintre aceste inițiative este noua metodă de desemnare a candidaților Partidului Democrat, alegerile primare închise, sau așa-numitele „primaries” („primary elections” – termen american). S-a vorbit mult în ultima perioadă despre această metodă declarată extrem de democratică, de desemnare a celor mai buni dintre cei mai buni. Inițiativa acesteia a fost însușită în primă fază de către prim-vicepreședintele PD, Plahotniuc, după care a fost anunțată recent drept un fapt de către președintele PD, Lupu. E drept că Oazu Nantoi, de exemplu, fost deputat democrat, lansase ideea necesității adoptării alegerilor interne după modelul Alianței Creștin-Liberale din România, care tocmai îl desemnase drept prezidențiabil pe primarul Sibiului, Klaus Iohannis.
Dar ce presupune acest mecanism, care, în teorie, pare simplu? Mai întâi de toate, este necesar ca structurile de conducere să decidă ca metoda de plasare a membrilor de partid pe liste să fie alegerile primare, în pofida metodei uzuale de desemnare în cadrul ședințelor interne semisecrete (sau în orice caz discrete), sau în cadrul unor congrese ale unor delegați din filiale. Apoi se introduce un regulament, tot la nivelul conducerii centrale, eventual în urma consultărilor cu filialele. Membrii filialelor votează pentru candidații înscriși. Dar nu toți membrii votează, probabil, pentru că statutele partidelor prevăd existența mai multor categorii de membri: simpatizanți, simpli/ordinari, cu/fără drept de vot, cotizanți, de onoare etc.
În practică, însă, pentru că la noi nu se votează uninominal la parlamentare, se poate organiza un scrutin electoral intern centralizat, adică toți membrii partidului din toate filialele să voteze, ca la un concurs de frumusețe, niște indivizi/individe. Aceștia/acestea ar urma să se regăsească pe listă în ordinea voturilor primite de la toți membrii cu drept de vot care au și votat. Tot mecanismul ăsta reprezintă, pe bună dreptate, un exemplu de funcționare a democrației„de jos în sus”.
Care ar fi urmările, însă? În primul rând, alegerile primare, ca orice alte alegeri, pot fi fraudate. Vom înțelege că acest lucru s-a întâmplat, dacă la capătul scrutinului vom vedea pe lista PD aceleași nume pe care le-am văzut și data trecută și care se regăsesc acum în parlament și în guvern. Pe de altă parte, bazându-ne pe caracterul mai degrabă obedient al celor mai mulți membri de partid, n-ar trebui să ne mirăm dacă actualii responsabili zonali la nivel de partid (aceiași șefi de instituții pe care îi vedem la TV) vor fi votați pe bune de către colegii și subordonații lor partizani, beneficiind de „aura” notorietății. Este, totuși, greu să nu-l votezi pe un coleg pe care-l vezi zilnic la TV subordonate unor lideri politici și colegi, creându-ți impresia că el/ea chiar face ceva pentru propria ta bunăstare.
Mai mult, aceștia din urmă dețin controlul resurselor, de care tu, ca cetățean ai nevoie. În asemenea condiții, mă tem că niște candidați feți-frumoși și candidate elene-cosânzene, care au stat ascunși/se până acum, fiind prea cinstiți, deștepți și altruiști pentru dura competiție de partid, nu vor avea mari șanse. Asta dacă ei/ele există cu adevărat. Și mai ales dacă votul se va da tot deschis în plen, precum bine știm că le place partidelor noastre, cu o singură excepție până acum. În plus, seamănă a formă fără fond să apari cu o lună înainte de demararea campaniei electorale publice cu un mecanism extrem de democratic, după ce ani de zile i-ai obișnuit pe propriii colegi/subalterni cu obediența și subordonarea emoțională.
Totuși, eu mă declar optimist, pentru că gheața a fost spartă. În fond, cineva de undeva tot trebuie să înceapă. Iar dacă în viitorul apropiat, pe parcursul acestei luni, celelalte partide din coaliție își vor anunța și ele intenția de adoptare a alegerilor primare, înseamnă că politica noastră evoluează. Chiar dacă în primă fază alegerile interne vor fi fraudate, noi tot ar trebui să le încurajăm, de dragul democrației și a participării civice a membrilor de partid și nu numai. Până la urmă, alegerile parlamentare/prezidențiale/locale tot furate au fost la începuturile democrației, când nu știa nimeni ce să facă mai bine cu ea. Ba unii chiar și mai recent, în aprilie 2009 le-au furat. Așadar, mănușa a fost aruncată, iar membrii de partide trebuie să profite de șansa care le-a fost acordată. Acum nu vor mai avea voie să se plângă de dictatură, autoritarianism, lipsă de transparență sau de „cumătrism”. Acum ei au șansa să se facă auziți.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
