Din luna mai a.c., la invitația lui Petru Vutcărău, a început repetițiile pentru spectacolul „Iosif și amanta sa”, un spectacol care a adunat mulți iubitori ai teatrului. Premiera a avut loc în cadrul Festivalului Internațional al Artelor Scenice BITEI 2012. Fiind un artist promițător, apreciat în România, și de curând și la noi, este mereu în deplasări. Astfel, contactat de TIMPUL, a povestit pe scurt cu ce se ocupă în prezent și cum a decurs colaborarea cu artiștii noștri.
– De unde vii de data aceasta?
– Din Iași. Acum sunt mai mult pe drumuri, lucrez și-acolo, și-aici.
– Cum reziști?
– M-am obișnuit, plus că-mi place. Nu prea suport să stau pe loc.
– De câți ani faci teatru?
– Cu diplomă – de un an. Însă ca amator fac teatru de la 14 ani, din liceu. Până la urmă, datorită grupei din liceu, am mers la Actorie după aceea… și-am rămas.
– Cum ai ajuns să colaborezi cu actorii din Chișinău?
– Vutcărău a montat un spectacol în Botoșani – „Caii la fereastră”, în care am jucat și eu, căci sunt actor și acolo. Astfel, mi-a propus să joc în „Iosif și amanta sa”.
– Rolurile tale în piesele montate de Vutcărău sunt asemănătoare?
– Nu, în „Caii la fereastră” de Vișniec eram un soldat fanatic, tânăr, până și piesa e în altă cheie, fiind o comedie.
– Să înțeleg că nu te limitezi doar la un gen de teatru?
– Categoric, nu! Prefer să caut cât mai multe zone – mai grele, mai ușoare, râs, plâns, orice.
– Colaborarea cu actorii de aici e diferită de cea din România?
– Nu știu dacă „diferit” e cuvântul potrivit. Există un colectiv în care trebuie să mă integrez, ceea ce mi se întâmplă oriunde. Aici am fost primit foarte frumos, am găsit o familie. Am lucrat bine, ne-am înțeles foarte bine cu actorii, în special cu cei care interacționam mai mult pe scenă. Însă și cu „frații” din piesă, care făceau repetiții de obicei aparte, am o relație frumoasă.
– În ce piese mai joci acum?
– Joc, la Botoșani, în „Caii la fereastră”, în „Flori, filme, fete sau băieți” de Mimi Brămescu, un contemporan, actor de bază, dar care mai scrie și piese, iar la Iași am rămas cu „Visul unei nopți de vară” a lui Radu Afrim. În același timp, fac parte dintr-o trupă de teatru particulară, în care facem spectacole underground, de eveniment, de cafenea, astfel acolo joc în mai multe spectacole.
– Fiind implicat în atâtea spectacole și fiind în primul an de masterat în actorie, ai timp și pentru alte pasiuni?
– Am timp pentru citit, care e în fișa postului. Însă una din cele mai mare pasiuni pentru care nu am nici timp, nici bani suficienți este călătoritul. Deși, dacă mai prind două-trei zile libere, mă urc în mașină și merg la munte sau poate-mi vizitez niște prieteni. Vara aceasta a fost singura în care n-am lucrat din cauză că m-am accidentat în una din repetițiile de la „Iosif și amanta sa”, dar în rest, nu prea am timp.
– Unde ai vrea să călătorești?
– Peste tot! În Franța, Italia, Germania, China, Japonia, Thailanda și neapărat în țările nordice.
– Atunci îți urez multe spectacole în orașele pe care dorești să le vizitezi!
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
