Alexandru Tănase: Unde nu-i cap, vai de…limbă și grafie

Totuși, gândirea juridică de pe malurile Bâcului nu încetează să ne uimească! Mă refer la executarea Hotărârii CCM din 5 decembrie 2013 și la promisa „ajustare” a articolului 13 din Constituție. În calitate de fost judecător constituțional, am salutat și eu faptul că, după 10 ani, în sfârșit, avem în Parlament o majoritate care a decis să execute această hotărâre a CCM. Am așteptat cu sufletul la gură să văd cum arată noua redacție a articolului 13. Și ce am constatat? De fapt, muntele a născut un șoricel.  

Iată cum arăta în MO textul articolului 13 din Constituție până la votul „istoric” din Parlament:

Astfel arată în MO textul articolului 13 din Constituție după votul „istoric” din Parlament:

Prin urmare, rezultă că acum, conform Constituției, limba de stat în Moldova este limba „moldovenească”, dar care a fost golită de garanția constituțională că aceasta funcționează pe baza grafiei latine. Astfel, dacă mâine la putere vin niște nebuni, ei nu vor avea nici un obstacol să treacă din nou „limba moldovenească” la grafia chirilică, invocând „argumentul” că așa scria Ștefan cel Mare.

Câteva cuvinte trebuie spuse despre așa-numita „desuetudine”. Pe malurile Bâcului, se consideră de  bonton folosirea latinismelor, dar si a altor cuvinte simandicoase de cei, care nici măcar nu le înțeleg sensul. Nu știu a cui a fost „geniala” idee de a băga în desuetudine alfabetul limbii, care funcționează și astăzi. Culmea este că, în avizul Guvernului, Parlamentul a fost atenționat despre acest detaliu, dar se vede că acesta nu a fost suficient de convingător.

Chiar dacă cuiva i-a plăcut atât de tare cuvântul ”desuetudine”, era mai logic să declare ”desuet” cuvântul ”moldovenească” și nu alfabetul latin.

Cred că ar fi necesare cateva precizări referitoare la valoarea constituțională a alafabetului latin. În Declarația de independență este menționat expres următoarele: „…mișcarea democratică de eliberare națională a populației din Republica Moldova și-a reafirmat aspirațiile de libertate, independență și unitate națională, exprimate prin documentele finale ale Marilor Adunări Naționale de la Chișinău din 27 august 1989, 16 decembrie 1990 și 27 august 1991, prin legile și hotărârile Parlamentului Republicii Moldova privind decretarea limbii române ca limbă de stat și reintroducerea alfabetului latin, din 31 august 1989, drapelul de stat, din 27 aprilie 1990, stema de stat, din 3 noiembrie 1990, și schimbarea denumirii oficiale a statului, din 23 mai 1991”.

Din punctul de vedere al constituantului, alfabetul latin este un element al identității noastre naționale, alături de drapelul de stat, stema, denumirea oficială a statului. În plus, acest element este reținut și în Hotărârea CCM din 5 decembrie 2013 (executarea căreia a stat la baza acestor modificări). Mai mult ca atât, plasarea în desuetudine a alfabetului latin, nu derivă nicicum din Hotărârea CCM și nici nu trebuia să fie pusă in discuție în Parlament, mai ales printr-o lege organică!

În mod firesc, în MO trebuia să se facă referință la executării Hotărârii CCM din 5 decembrie 2013, așa cum, de obicei, se indică „articol declarat neconstituțional prin HCC….” Pt asta nici nu ar fi fost nevoie de lege în Parlament, ci mențiune tehnică, o chestiune de ”igienă” legislativă, așa cum se face în cazul textelor declarate neconstitutionale.

În mod firesc, cam așa ar fi trebuit să arate art. 13 în MO :

Așa deci, acolo unde trebuia modificat nu s-a modificat, dar ceea ce nu trebuia atins a fost exclus, vorba D-lui președinte Timofti: ”deoarece nu avem… știți, nu știu ce nu avem… dar era bine să fie, vă spun sincer”.