De ce nu expun serviciile noastre secrete infiltrarea ruso-chineză? Au bani de la buget destui, mi se pare, atunci cînd îi compari cu Germania.
În loc să contribuie la dezinformarea generală cu fabricile lor de comentatori online care tot ce nu înţeleg – şi cît îi duce capul vă las să ghiciţi – pretind că vine de la Putin, contribuind la fake news şi industria de calomnie şi cacofonie care e online-ul românesc, mult mai practic ar fi să publice firmele de PR, fundaţiile şi asociaţiile politice sau de orice fel care sunt finanţate din Rusia şi China. Avem directive europene privind transparenţa proprietăţii care ne şi obligă să ştim cine e în spatele a ce, Europa a devenit transparentă, deşi evident ne dăm cu stîngul în dreptul cînd să le transpunem. Registrul Naţional ONG de pe situl Ministerului Justiţiei e nefuncţional, deşi are un format in Excel pe lîngă eternele pdfuri. Acolo există lista de asociaţi/fondatori (cea mai recentă modificare), Scopul initial, Modificări ale scopului, Consiliu director/Organ de conducere (cea mai recentă modificare), tot ce vreţi! Asta nu înseamnă că e uşor de căutat ceva, dar serviciile secrete, slavă Domnului, s-or descurca în labirintul creat de România pseudodigitală. Registrul Comerţului trebuia şi el să fie completat cu beneficiarii din off-shores (oricum au început să lichideze, goniţi de directivele contra spălării de bani) şi făcut public fără taxă (acţionariatul complet, dacă a depus bilanţul, dacă are datorii). Care mai e stadiul, că au trecut vreo trei termen, am pierdut socoteala? La finanţarea la partide e o isterie globală, mereu se schimbă legi peste tot cu speranţa că asta va afecta corupţia, am publicat demult o analiză integrală pe toate ţările, sistemele şi datele IDEA: schimbaţi legile electorale degeaba, singurul lucru care afectează corupţia politică e transparenţa veniturilor şi cheltuielilor. Trebuie să le punem online integral, asta e de făcut, nu pe sezoane cînd termină să le purice Curtea de conturi şi cu excepţii care depăşesc regulile! Avem tot ce ne trebuie ca să lichidăm cu zvonurile şi să producem fapte, nu fake news.
Infiltrarea rusească nu e o glumă. Rusia finanţează de mulţi ani fabrici de trolli în Occident şi ţări de interes pentru ei (Filipine, Brazilia) pentru a fi active la momentul alegerilor (sau Brexit), finanţează instituţii şi persoane occidentale, şi mai ales partide – partide mici de extrema dreaptă sau stînga, care nu au finanţări destule de la buget sau private şi nici nu le permite legea să ia altele. Marine Le Pen s-a împrumutat de la o bancă rusească pentru că nu avea una franceză care să o crediteze – apud JM Pisani – şi aşa mai departe. Infiltrarea asta nu e greu de dovedit, o minimă cercetare a fluxului banilor o scoate la iveală. Nişte prieteni de ai mei au condus ani de zile la Londra un tur al kleptocraţiei cu autobuzul, care vizita – din exterior – vile cumpărate de oligarhi şi universităţi care acceptaseră catedre întregi finanţate de ruşi – în sfîrşit, datorită războiului, autorităţile engleze încep să ia măsuri, după zeci de ani în care au servit de agenţi imobiliari şi paradis fiscal pentru oamenii lui Putin. Laureata premiului Nobel pentru pace, Maria Rissa, a dezvoltat o tehnică de social network analysis pentru a depista fabricile de troli.
Putem lupta cu infiltrarea rusească cu mai puţină dezinformare şi mai multă informare, drag stat român? Avem la putere o mare coaliţie, sprijinită de multe şi prospere servicii secrete, cine ne opreşte să oprim eficient infiltrarea şi dezinformarea ACUM? Tot aud de AUR că ar fi ai ruşilor. Foarte periculos dacă e aşa. Dar toate mecanismele există pentru a dovedi sau infirma, nu doar a perpetua zvonuri. Avem autoritatea contra spălării banilor care ne caută pe toţi la orice transfer mai mare, presupunând că plata e pe persoană şi nu pe instituţie. Sau ne e teamă că dacă aplicăm directivele europene corect iese la iveală şi presa SPP, mare luptătoare pentru statul de drept, şi presa doi şi-un sfert, şi presa serviciului de informaţii a Armatei, care strînge informaţii prin redacţiile din Bucureşti, nu prin Crimeea, şi presa SRI şi tot aşa. Avem toate astea şi tot nu ştim care presă e plătită de ruşi. Ba chiar, ca să le cruţăm pe ale noastre oculte, nu căutăm şi nu demascăm infiltrarea rusească? E de fapt în interesul nostru să nu o ştim? Cît presupunem că e un batalion rusesc ascuns, bugetăm şi noi vreo trei să se lupte cu el, dar ce facem dacă iese la iveală că era doar un pluton, dăm afară pe trolii doctori în ştiinţe strategice şi militare? Sau – mai grav – dacă descoperim că aceeaşi firmă de PR, sponsorizată de vreo firmă a serviciilor noastre, şi foarte notorie, de altfel, citată adesea de presa străină, unde şi-a cumpărat ample spaţii de publicitate – face servicii şi la tabăra cealaltă?
Demascarea infiltrării putiniste e un gest civic. Odată ce ar exista transparenţă oricine ar putea fi vigilent, dar nu ca acum, cînd a acuza pe cineva că e omul ruşilor a ajuns, ca şi acuzaţia cu a fi omul lui Soros, un fel de scuipat comun, pe care îl mestecă în gură tot onlineul românesc, pentru cu autorităţile nu respectă directivele europene şi nu obligă pe proprietarii de conţinut online (de la FB la ziare) să cureţe forumurile. Din nou, ceva care nu se rezolvă că e statul român incapabil. Nu e nevoie de ruşi ca opinia publică online de la noi să arate ca o latrină de la Gara Basarabi! Acolo vezi cît poate statul şi cît vrea să civilizeze ţara.
Activitatea de infiltrare a regimului putinist trebuie deosebită de circulaţia ruşilor normali. Eu am avut studenţi ruşi la Berlin şi Paris anul acesta, (puţini), care au defectat, nu se mai duc acasă. Fratele unuia dintre ei, care e un blogger anti-Putin, a trecut frontiera poloneză pe jos, după ce şi-a lăsat telefonul în trenul Kaliningrad – Skt Petersburg, ca să deruteze eventualii urmăritori, şi a stat două nopţi în pădure ghidîndu-se cu busola pînă a reuşit să se strecoare printre patrule: e elev în clasa a unsprezecea şi, cum avea deja un tată arestat, s-a gîndit că e mai bine să plece. Deci să avem grijă că sunt ruşi şi ruşi, vorbesc în acest articol de statul rus şi infiltrarea sa oficială în UE, nu de ruşi persoane fizice. Cei prieteni cu mine, sorosiştii, demult au trebuit să plece în Occident (de exemplu, cei care au făcut la Moscova o coaliţie pentru universităţi curate şi l-au prins pe Putin cu un doctorat plagiat, e doctor în economie omul).
Cum luptăm cu infiltrarea rusească? Fiecare unde dă de ea! Nu cumva eu v-am tras de mînecă şi am oprit participarea românească la Academia Anticorupţie din Viena (Laxenburg), o ciudată instituţie creată de OLAF cu statul austriac cu ceva vreme în urmă, pe care am mai prins-o cu minciuni despre acreditare (a trebuit să le cer să îmi scoată poza dintr-o pretinsă şcoală doctorală pe care nu o aveau şi unde oricum eu nu lucram). Mai nou, e finanţată de Rusia, China, Arabia Saudită şi Kazahstan (Azerbaidjanul a fost şi el un contributor serios, dar a ieşit cu scandal). Rusia şi China au fost de la început cei mai serioşi sponsori. De ce? Pentru că vor să facă parte din felul cum e definită şi măsurată corupţia, nu să li se aplice de către Occident definiţia Kleptocraţiei, mai ales că simţeau ei de acum cincisprezece ani că lucrurile se vor radicaliza şi se vor înmulţi sancţiunile pe persoană. La IACA, cine dă bani (Financing iaca.int) primeşte un loc în consiliul de administraţie, şi cum Rusia dă cel mai mult conduce consiliul. Americanii s-au retras demult. Dar e infiltrare periculoasă. Poate aţi auzit că Banca Mondială a închis proiectul Doing Business pentru că au apărut dovezi că dna Kristalina Georgieva, mai nou şefă la FMI, a intervenit pe vremea cînd lucra la Bancă pentru ca să iasă scoruri mai bune la unii finanţatori sau potenţiali finanţatori, precum China, Azerbaijan, Arabia Saudită. A ieşit scandal, proiectul s-a închis şi ancheta pentru stabilirea răspunderilor individuale e în curs. Mai nou, IACA a anunţat că vor face ei un clasament global al corupţiei. Acuma vă imaginaţi China şi Rusia finanţînd direct acest mecanism, cînd la BM s-au operat schimbări numai în aşteptarea banilor de la ei, ce sursă de dezinformare! În plus, deşi sunt liberi şi ei, ca toată lumea, să facă ce vor, lasă să se înţeleagă că au un mandat ONU, cu toată infiltrarea rusească de la ONU, ştiu sigur că nu e aşa pentru că de grupul de experţi ONU oficial numit care face asta mă ocup eu şi iată aşa am aflat că Rusia şi China vor veni ei cu definiţii ale kleptocraţiei şi clasamente proprii. Definiţiile americane le vedeţi aici. Desigur, eu am făcut ce am putut, am anunţat pe cine am crezut că trebuie să ştie, fără să cer cuiva ajutorul, o mare pierdere de vreme pentru o persoană privată în urmă cu un contract de carte la o mare editură academică (18 000 de cuvinte doar la zi, şi doar trei luni ca să închei, adică să ajung la 70 000). Dar trebuia făcut, nu putem permite ca Rusia şi China să falsifice standarde internaţionale! Asta e lupta cu infiltrarea, şi e zilnică, nu cea cu Amnesty International, care au fost întîi daţi afară din Rusia înainte să îi dea afară şi Ucraina, ceea ce vine la rînd…
Lupta cu ruşii trebuie să o ducem arătînd că suntem mai buni ca ruşii, cu armele noastre – universalismul şi obiectivitatea şi civilizaţia – nu cu ale lor. Tot aştept momentul cînd statul nostru va deveni în lupta asta un colaborator, nu un lest, unde se agaţă grupuri fără nici o competenţă, atît de mediocre că trebuie să mulgă orice sursă de profit, incluzînd războiul.
—
Tot ţipă diverse grupuri de bărbaţi la mine, în lipsă, din ţara natală, greu să discutăm direct, că pe ecrane au controlul, ce să mai vorbim de FB, unde eu nu am nici cont. Vreau să răspund doar la două remarci mai extraordinare, în rest linia generală e clară, că au trecut săptămîni şi tot nu a scris nimeni de la Dilema veche contra militarizării statului român (şi nici nu au cîştigat vreun premiu Nobel sau Cannes între timp, să zici că sunt ocupaţi cu talentul). Dar e culmea e că Pleşu ar fi întrebat de ce nu am fost eu în fruntea anticomunismului înainte de 1989, deşi cînd i-am lansat o carte în anii nouăzeci mi-a spus public, ca răspuns, că eram „prea mică” pentru a fi consultată înainte de 1989. Deduc că mi-a uitat vîrsta? Iar un ofiţer al cărui nume îmi scapă m-a interpelat că de ce nu am fost pe front în Irak şi Afganistan să vorbesc cu soldaţii noştri! Pentru că nu sunt nici Macron, şeful armatei, nici Marlene Dietrich (îmi lipseşte vocea), deci nu am de ce să fac vizite pe front, am fost pe alte fronturi, unde am avut de lucru, dar nu la război, că de, sunt femeie şi mîndră de asta, ţin cu pacea. Nu cred că e vreun militar din România care să se simtă nerespectat de mine, ba cred că dacă ar vota ar prefera şi ei să aibă militari şi nu pseudodoctori în ştiinţe ca şefi! Dar aşa, ca paranteză, mari bărbaţi români (cu scuze faţă de alţi bărbaţi români, care nu sunt ca voi), credeţi că vă respectă cineva mai mult dacă în loc să puneţi mîna la lupta cu duşmanul ţipaţi la o singură femeie (după ce vă strîngeţi în haită eventual)? Vă asigur că şi femeia voastră, sau fiica, v-ar respecta mai mult dacă aţi face alte lucruri, dacă nu aveţi organ la cele eroice încercaţi pe cele cotidiene. Aţi putea, de exemplu, să duceţi gunoiul. Garantat creşteţi mai mult în ochii lor.
Alina Mungiu-Pippidi, adevarul.ro
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
