Am început să-l iau în serios pe Kafka

Anul trecut, m-am adresat la biroul „Studii” de la ASEM pentru a-mi lua diploma de BAC şi a o înlocui cu copia ei autentificată la notar. Doamna de acolo, auzind asta, mai că nu a izbucnit în hohote: cică aşa ceva nu se face. Eu am rămas uimit, i-am spus că sunt la frecvenţă redusă şi învăţ pe bază de contract, nu văd de ce nu aş face asta. Dânsa mi-a spus să mă adresez la USM, deoarece diploma rămâne la prima facultate, la ASEM. „Dar sunt la frecvenţă redusă, nu are cum asta să fie facultatea mea de bază!”, am replicat. Doamna a dat din umeri şi a zis că aşa e regulamentul. M-am adresat la Universitatea de Stat, dar cei de la biroul „Studii” de acolo mi-au spus că regulamentul nu permite să studiez la două universităţi. Mi s-au înmuiat picioarele… Am încercat să mă revolt, spunând că sunt în grupa mea studenţi care, în paralel, învaţă la USM. Interlocutorul meu mi-a răspuns că oricum nu este voie şi că au fost penalizaţi pentru încălcări de genul acesta… M-am târât afară din birou cu o greaţă mai mare decât cea a lui Sartre ori a lui Bukowski. Am văzut Regulamentul admiterii pe un perete din coridor şi i-am arătat din pumn.

Apoi am citit, totuşi, cu atenţie Regulamentul admiterii şi nu am văzut menţionat întocmai că nu aş avea voie să învăţ la două universităţi, dacă mă înscriu în ani diferiţi – dar nici să mi se permită. E aberant. E construit atât de obscur şi cu multe scăpări, încât cei de la administrare la universităţi să-şi facă de cap cum vor ei.

În fine, am decis să o iau pe o altă pistă. Am scris o cerere domnului rector ASEM, în care solicit eliberarea diplomei de BAC şi înlocuirea ei cu copia autentificată la notar. Am primit răspuns a doua zi. „Respins!” Doamnele de la biroul de evidenţă strâmbau din nas când le spuneam că sunt student la frecvenţă redusă şi că vreau să mă înscriu la USM, la Filozofie. Şi râdeau pe sub mustăţi: „Nu am mai întâlnit aşa cazuri, nu ştim ce să faci în aşa situaţie! Mă gândeam că, fiind la fără frecvenţă, par un fel de imigrant ilegal, fără drepturi, un subiect insolvabil, cu un statut academic dubios. Sau poate se tem cei de la USM că le voi da secretele lor ASEM-ului?!.

Începeam să-l iau în serios pe Kafka. Nu mai aveam nicio carte în mână, cu care să întorc jocul în favoarea mea… Dar s-a întâmplat ca maică-mea să intre în contact cu domnul ministru al Educaţiei şi am obţinut o oră de audienţă. Am rămas încântat. Nu am călcat până acum în niciun birou de-al unui ministru… Am luat loc şi am povestit toată situaţia mea. Dumnealui a sunat pe cineva şi mi-a răspuns că aşa e, regulamentul spune că pot aplica la trei facultăţi doar în cadrul aceleiaşi universităţi. Mai mult nu poate face nimic. Începeam să cred că acest regulament e de necombătut, la fel ca şi afirmaţia din fizică despre cum apa fierbe la 100˚C în condiţii normale. Am ieşit din clădirea Guvernului mai mult surprins decât disperat de faptul că, poate, anumite forţe neidentificabile lucrează împotriva dreptului meu la educaţie. Cred că o să încerc şi la anul să intru la Filozofie. Poate că atunci legile adoptate de Ministerul Educaţiei nu vor mai avea acelaşi statut ca legile fizicii…