Amenințarea nucleară ar putea schimba starea de spirit în Rusia însăși, alimentând o teamă generalizată
„Vreți un război total?” le-a cerut Goebbels credincioșilor naziști, în timp ce cel de-al Doilea Război Mondial se îndrepta spre sud pentru Germania în 1943. El a descris un Reich înconjurat de conspiratori evrei cosmopoliți răuvoitori care voiau să-l distrugă și a pledat pentru mobilizare totală și pentru adoptarea unei ideologii de glorificare a morții.
Vladimir Putin a livrat săptămâna trecută propria sa versiune (parțială). În timp ce războiul din Ucraina merge tot mai prost pentru Rusia, el a susținut că înfrângerile sunt rezultatul conspirațiilor cosmopolite care urmăresc distrugerea Rusiei și a trebuit să anunțe mobilizarea totală (parțială). El a făcut apel la sentimentul rușilor de misiune istorică și a dat de înțeles că Rusia este pregătită să folosească arme nucleare. „Aceasta nu este o cacealma”, a insistat el.
Lui Putin îi place să imite cea mai proastă propagandă totalitară din secolul XX, dar funcționează mesajul său, atât acasă, cât și în străinătate? Sau Putin începe să facă aceleași gafe de propagandă pe care le-a făcut pe câmpul de luptă? Propaganda de stat rusă picură cu patetismul martirajului. Rușii sunt meniți să iubească durerea de a dovedi cât de duri sunt, supraviețuind la orice, de la Gulag la vremea extremă, în comparație cu Occidentul efemer. Propaganda exploatează neîncetat mitul celui de-al Doilea Război Mondial, în care rușii sunt descriși ca fiind unici printre națiuni prin disponibilitatea lor de a se sacrifica pentru o cauză mai mare. La aniversarea acelui război, statul organizează marșuri în care oamenii poartă pancarte cu veteranii morți, „regimentul nemuritor”: moartea în război aduce nemurirea în raiul propagandei de stat. Există o bravură sinucigașă, o implicație de genul „hai să distrugem întreaga lume” în sloganul popular „Ce rost are lumea dacă nu există un loc pentru Rusia în ea?”. Amenințările nucleare ale lui Putin sunt răcnite cu poftă, ca și cum i-ar invoca cu sadism pe zeii distrugerii totale.
Ca și în cazul naziștilor, interesul propriu rațional este menit să fie înghițit de comunitatea statului. Dar dacă privim mai atent, imaginea devine mai complicată – și vulnerabilă.
Mitul martirajului și al rezistenței este suspect. Ucrainenii au o tradiție autentică de suferință pentru cauza eliberării naționale – și de succes prin sacrificiu. Timp de secole, poeții și rebelii ucraineni s-au dovedit a fi gata să suporte încarcerări nedrepte, execuții și genocid pentru a lupta pentru drepturile lor naționale și lingvistice. Mulți dintre eroii ucraineni, precum poeții Taras Șevcenko și Vasilii Stus, au suferit închisorile și torturile rusești, iar spiritul lor de rezistență subiacent se dovedește pe câmpul de luptă.
Rușii au fost într-adevăr uciși în masă, cel mai adesea de propriul stat, dar, spre deosebire de ucraineni, ei nu își sărbătoresc proprii disidenți. Aceștia sunt urâți și blestemați în propaganda de stat și de către publicul larg. Adevăratul curaj este batjocorit. În schimb, opresiunea în masă a dus la o societate care celebrează conformismul pasiv. Bravura este celebrată pe ecran, dar ca o modalitate de a compensa modul în care societatea este de fapt înăbușită. Ești strivit de stat și apoi compensat cu eroisme patriotice la televizor și sadism față de cei mai slabi din propria societate și din alte societăți (în acest caz, Ucraina).
Marea diferență față de propaganda nazistă este că, în timp ce prima era orientată spre acțiune și mobilizare, propaganda lui Putin este orientată spre demobilizare: stați pe canapea, simțiți-vă puternici urmărind propaganda și lăsați Kremlinul să conducă lucrurile. Sub retorica sacrificiului de sine, propaganda lui Putin a permis, în mod tradițional, interesul propriu sau, cel puțin, autoconservarea. Te duci la război proferând o retorică patriotică, dar în realitate ești în el pentru că permite jefuirea și violul.
Te bucuri de înălțimile retoricii patriotice acasă, dar în realitate interesul tău este să ți se permită corupția, mare și mică. Trucul lui Putin este să îmbrace interesul propriu în propagandă patriotică. Acum aceste două lucruri se despart. A merge pe front înseamnă doar moarte fără rost. Acum este clar că mobilizarea „parțială” nu este deloc parțială; oamenii sunt înhățați pe străzi și împachetați la război. Pe rețelele de socializare, sentimentul față de mobilizare este extrem de negativ. În sondaje, chiar și cei mai pro-Putin ruși sunt împotriva ei (rușii sunt împotriva mobilizarii, dar nu neaparat împotriva agresiunii împotriva Ucrainei – n. red). Războiul din Ucraina trebuia să fie un film, nu un sacrificiu personal.
Amenințarea lui Putin cu războiul nuclear se poate întoarce și ea împotriva noastră. Este menită să intimideze Occidentul și Ucraina, dar îi poate supăra mai mult propriul popor. Dacă există un lucru de care rușii se tem mai mult decât de Putin, acela este războiul nuclear – iar acum el este cel care îl aduce mai aproape. Atât pentru elita, cât și pentru rușii „obișnuiți” cu care am vorbit recent, calculul se referă la faptul dacă riscul de a merge împotriva lui Putin este mai mare decât riscul de a rămâne alături de el. Până acum, răzvrătirea a părut un risc mai mare; schimbă oare subiectul nuclear această situație? Depinde mult de modul în care reacționează comunitatea internațională. Trebuie să arătăm că, cu cât se apropie mai mult de o amenințare nucleară, cu atât reacția va fi mai devastatoare: militară, economică și diplomatică. Va pierde chiar și China.
Pierderea opiniei publice în Rusia nu este același lucru ca într-o democrație. Nu duce neapărat la proteste, cu atât mai puțin la pierderea unor alegeri inexistente. Dar a fi capabil să arăți că poți controla opinia publică, prin frică și propagandă, este una dintre emblemele țarismului. Putin a pierdut controlul asupra situației militare. Pierderea controlului asupra propagandei va arăta că sub cizmele fasciste strălucitoare se află picioare de lut. Acum călcați pe ele.
Autor: Peter Pomerantsev este autorul cărții „Nimic nu este adevărat și totul este posibil: Aventuri în Rusia modernă„
Sursa: The Guardian, traducere TIMPUL
