De-a lungul veacurilor, oamenii şi-au creat obiceiuri originale şi interesante pe care le mai urmează şi acum, iar datorită lor, această sfântă sărbătoare ne trezeşte tot timpul amintiri din cele mai frumoase. Din păcate, însă, nu pentru toţi Crăciunul a însemnat slujbă la biserică, o masă bogată de sărbătoare înconjurată de cei dragi şi cu atât mai puţin un brad împodobit cu jucării şi cadouri. Victimele regimului sovietic care au fost deportate în ţinuturile veşnicilor gheţari îşi aduc aminte de Crăciun ca despre o sărbătoare la care le era interzis măcar să se gândească.

„Pomul vieţii”, în loc de brad cu jucării

Maria Crudu este una dintre victimele regimului criminal sovietic. În 1949, întreaga familie Crudu (mama, tata şi cei nouă copii) a fost deportată în Siberia. Deşi are acum aproape 70 de ani, Maria nu poate vorbi despre calvarul prin care a trecut familia ei fără să plângă. „A fost prea dureros, astfel de lucruri nu se uită, indiferent de cât timp ar trece”.

Am întrebat-o pe Maria Crudu cum serbau Crăciunul acolo, între străini, pe meleaguri de nesfârşită gheaţă şi frig. „Nu-mi aduc aminte să fi avut în toţi acei ani măcar o sărbătoare frumoasă. Eram săraci, deseori nici nu aveam ce mânca, cu toate că mama şi tata se speteau la munci grele. Crăciunul era pentru noi o sărbătoare păstrată numai în suflet, fiindcă acolo trăiau doar atei, nimeni nu credea în nimic sfânt. Pe noi mama ne-a învăţat că în ceruri există un Dumnezeu care ne veghează. Bucuria Naşterii lui Iisus era nemărginită, dar tăinuită în suflet, nespusă şi fără a fi serbată cu mare fast”.

Dacă pentru noi pomul împodobit înseamnă neapărat sărbătoare şi cadouri ascunse sub brad de către Moş Crăciun, Mariei Crudu pomul îi trezeşte cu totul alte amintiri. Nu este vorba despre un brad încărcat cu jucării şi luminiţe, ci despre un „pomul vieţii”, împodobit cu covrigei şi un colac, la înmormântarea surorii mai mici. „Deşi era luna aprilie, afară era încă ninsoare şi ger. Noi nu am avut niciodată nici brad şi nici jucării. Ţin minte că îmi făceam păpuşi din două crengi puse în cruce la capătul cărora legam o aţă… asta era pentru noi singura jucărie”, povesteşte printre lacrimi mătuşa Maria.

„Colindam ca să aduc acasă de mâncare”

Nici la revenirea acasă, pentru familia Crudu viaţa nu a devenit mai uşoară. „După ce ne-am întors din Siberia, trăiam foarte greu, trăgeam foame. Ţin minte că mă duceam de Crăciun cu colindatul singurică, sperând să-i aduc acasă mamei măcar ceva de mâncare”…

Timpul a trecut. Acum Maria Crudu trăieşte în Chişinău. Locuieşte singură, nu are soţ şi nici copii, dar are o mulţime de nepoţi de la fraţi şi de la surori. În acest an, spune mătuşa Maria, Crăciunul îl va petrece alături de ei. Deşi are o grămadă de nepoţi, ea le-a cumpărat la toţi cadouri. „Îmi place să dăruiesc cât mai mult şi o fac din tot sufletul”.

În încheiere, Maria Crudu le-a transmis tuturor moldovenilor „Crăciun fericit! şi libertate deplină, pe care o merită de atâta amar de vreme”!