În acea zi de duminică când, de la Casa Cineaştilor din Moscova, Emil Loteanu se despărţea de această lume pentru a fi îngropat în pământ străin, aici, la Chişinău, în holul Casei Scriitorilor a avut loc un miting de doliu. Au vorbit puţini oameni de cultură: regretaţii Grigore Vieru, Gheorghe Vodă şi Anatol Codru, precum şi acad. Mihai Cimpoi, Victor Crăciun, preşedintele Ligii culturale a românilor de pretutindeni, care l-a ajutat pe fratele regizorului să ajungă de la Bucureşti la Moscova cu o seară înainte de plecarea cineastului de talie mondială în lumina umbrelor.
Îmi amintesc că atunci Grigore Vieru mă rugase să-i trimit lui Adrian Păunescu nişte materiale despre Emil Loteanu şi Nicolae Sulac pentru revista „Flacăra”. „Pe Loteanu îl cunoaşte o lume întreagă, iar Sulac e mai puţin cunoscut peste hotare”, îmi explica poetul.
Nu ştiu ce a scris atunci poetul însă, iată, acum ţin în mână o carte proaspăt apărută la Chişinău – „O viaţă cât o moarte de lungă”, semnată de scriitorul Ion Proca. Pe coperta ei dau de următoarele fraze scrise de Adrian Păunescu despre Emil Loteanu în acele zile: „Este infinit de trist când moare un om. Este cu atât mai trist când moare un artist! Dar este şi mai îngrozitor de trist când un artist al neamului nostru – cum este Emil Loteanu – moare într-un oraş mare – e drept, la Moscova -, dar moare printre străini. Şi moare printre străini, pentru că noi n-am reuşit să creăm acele condiţii minime pentru ca toţi fiii acestei ţări să se poată întoarce, să trăiască şi să moară acasă la ei”.
Emil Loteanu a avut un destin zbuciumat. Nu în zadar prima sa carte de versuri, editată la vârsta de 20 de ani, e intitulată „Zbucium”. În 1944, împreună cu părinţii se refugiază la Rădăuţi, lângă Mănăstirea Putna, apoi se mută la Râmnicu-Vâlcea, iar în cele din urmă, la Bucureşti, unde a absolvit Liceul „Sf. Sava”, unde a studiat şi vestitul actor Mihail Pascaly, scriitorii I. L. Caragiale, Mihail Sadoveanu, Tudor Arghezi ş.a. În 1952 se întoarce la baştină. În 1954 obţine cu greu un atestat de absolvire a Şcolii medii din Căuşeni, unde a învăţat şi actorul Grigore Grigoriu. Cu acest atestat va pleca la Moscova, la Şcoala teatrală de pe lângă Teatrul Academic de Arte (MHAT), apoi la Institutul Unional de Cinematografie (VGIK).
Emil Loteanu ne-a lăsat peste 20 de filme de mare succes, printre ele – „Lăutarii”, „Poienile roşii”, „O şatră urcă la cer”, „Anna Pavlova”, „Gingaşa şi tandra mea fiară”, „Luceafărul”, precum şi câteva cărţi de versuri, înalt apreciate de critica literară.
Cartea lui Ion Proca este o biografie romanţată a marelui cineast şi poet. În ea veţi găsi toţi actorii care au jucat în filmele lui Loteanu, dar şi mărturisiri despre prima şi ultima dragoste a regizorului…
