Cu toate că relaţiile politice între cele două părţi trebuie redefinite, codependenta în domeniul energetic rămâne aproape neschimbată. Totuşi, statele de pe Bătrânul Continent încearcă să îşi diversifice sursele de alimentare, însă noile proiecte vor fi gata abia în câţiva ani.
Oil Price aminteşte că Gazprom, cel mai mare producător de gaze din Rusia, a înregistrat o scădere a profitului de 70%, anul trecut, până la 3,3 miliarde de dolari.
În primele trei trimestre din 2014, cantitatea de gaze livrată de gigantul rus a fost mai mică cu 3% faţă de aceeaşi perioada din 2013, însă lucrurile s-au înrăutăţit brusc în ultimele trei luni. Atunci, volumele au scăzut cu 3% pentru Europa, cu 13% pentru fostele state sovietice şi cu 8% pentru piaţă internă.
Mai mult, Gazprom nu stă prea bine nici în ceea ce priveşte datoriile, care cresc pe zi ce trece, iar posibilitatea contractării unui împrumut pe termen lung e improbabilă, din cauza sancţiunilor, care i-au tăiat accesul la finanţarea internaţională.
Nici problemele legale nu pot fi trecute cu vederea. Polonia şi Ucraina au făcut plângeri antitrust, iar Comisia Europeană face o anchetă pentru abuz de poziţie dominantă.
Europa are încă probleme legate de termeni
Uniunea Europeană (UE) încă se chinuie să îşi dea seama care sunt cele mai bune soluţii pentru a-şi asigura securitatea energetică, scrie Oil Price. Planul că cele 28 de state membre să formeze o uniune energetică încă nu s-a concretizat, dar s-au făcut câţiva paşi înainte.
Interconectorii încep să "răsară" pe tot continentul, inclusiv România are câteva proiecte în desfăşurare (România-Azerbaidjan-Georgia, România-Bulgaria-Grecia), iar Banca Europeană de Investiţii a lansat două instrumente financiare pentru stimularea investiţiilor în eficientă energetică şi în alte proiecte conexe.
Nu există front comun
UE mai are o problema. Nu toate statele membre sunt de acord cu sancţiunile, iar printre ele se numără Ungaria şi Grecia. Liderii din aceste ţări şi-au susţinut părerea sus şi tare şi chiar au avut discuţii ţeţe-a-ţeţe cu omologii lor ruşi.
Asigurarea alimentării cu energie este o durere şi mai mare de cap. Aşa-zisa revoluţie a gazelor de şist nu s-a mai întâmplat în Europa, având în vedere că marile companii s-au retras din Polonia, Ucraina şi România, ultimele redute fiind Marea Britanie şi Danemarca.
Pe de altă parte, gazul natural lichefiat (LNG) american este la ani-lumina depărtare. Corpus Christi LNG al Cheniere Energy este singurul terminal care a semnat un contract în acest sens, iar până în 2018 Europa ar putea primi prin acest canal o cantitate de 7,3 miliarde de metri cubi anual, adică doar 1,7% din necesarul ţărilor UE.
Gazele naturale, o armă politică pentru Rusia. SUA promit să ajute UE – Va fi lăsată România pe dinafară?
Alte proiecte de amploare mai au mult până să devină realitste. Coridorul Sudic nu va fi finalizat decât în 2019, iar gazoductul ce va lega Rusia şi Turcia ar putea fi gata la sfârşitul anului următor. "Gazul rusesc nu pleacă din Europa. Şi nu pentru că uniunea energetică nu a găsit încă solidaritatea de care are nevoie, ci pentru că alternativele încă nu sunt viabile", conchide publicaţia citată.
sursa: ziare.com
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
