Dependența totală a Moldovei de gazul rusesc o face un front cheie în războiul hibrid al Moscovei. UE ar trebui să ajute Moldova să își diversifice aprovizionarea cu energie pentru a preveni continuarea destabilizării.
În timp ce Rusia își continuă războiul împotriva Ucrainei, este activă pe mai multe fronturi pentru a-și consolida poziția. Unul dintre acestea este războiul energetic pe care îl duce împotriva Moldovei, stat candidat la UE, care este deosebit de vulnerabilă la acest tip de atac. Nu numai că țara este în întregime dependentă de gazul rusesc, dar Kremlinul este dornic să submineze guvernul pro-european al președintelui Maia Sandu în orice mod poate – și să pedepsească Moldova pentru că a sprijinit Ucraina în război. Rusia a redus livrările de gaz către Moldova cu 30% la 1 octombrie, iar Kremlinul ar putea în continuare să întrerupă complet conductele sale către această țară. Astfel, guvernul moldovean se confruntă cu trei mari probleme în apropierea iernii. Prima este supraviețuirea presiunii politice a Kremlinului dincolo de energie. A doua este găsirea unor surse alternative de aprovizionare cu gaz. Iar ultima provocare este găsirea acestora la prețuri accesibile.
Guvernul lui Sandu s-a confruntat cu constrângerile Rusiei încă de la preluarea mandatului, în august anul trecut. În octombrie 2021, Gazprom – care furnizează toate gazele din Moldova prin conductele din est – a majorat prețurile la gaze și a redus furnizarea către Moldova, ceea ce a determinat guvernul să declare starea de urgență. Moldova abia își revenise din acea criză când Rusia a lansat invazia totală a Ucrainei la 24 februarie. Presiunea politică a crescut apoi în timpul verii, iar partidul politic al oligarhului fugar Ilan Șor, susținut de Moscova, a condus protestele de stradă, în mare parte organizate în mod organizat. Oficiali de rang înalt din cadrul Partidului Șor au vizitat Moscova în septembrie în căutare de sprijin politic și mediatic. La scurt timp după aceea, demonstrațiile s-au transformat într-o tabără permanentă în fața administrației prezidențiale, cu sloganuri precum “Nu unui război rece, nu unei ierni reci”.
Presiunea economică a crescut în același timp. Anul trecut, Gazprom a oferit Moldovei un preț inițial de 450 de dolari pe mia de metri cubi de gaz, în funcție de prețurile de pe piața la vedere atât pentru gaz, cât și pentru petrol. Creșterile dramatice ale acestor prețuri, în special pentru gaz, au dus la o creștere a acestora la 1 883 de dolari în septembrie anul acesta. Acestea au scăzut la 1.028 de dolari la 1 octombrie, dar tarifele la energie pentru consumatorii casnici au crescut totuși de șase ori într-un an, iar ultima majorare a început la începutul lunii – chiar în momentul în care Rusia a anunțat reducerea ofertei.
Această creștere a prețurilor la energie a contribuit la o inflație de 34%, care a fost exacerbată de lipsa generală de aprovizionare. (Fără un comerț normal cu Ucraina, există doar cinci puncte de trecere principale cu România). Rezultatul a fost o sărăcie energetică generalizată în cea mai săracă țară din Europa. Pentru a reduce costul vieții, guvernul a pregătit pachete de ajutor pe termen scurt, în valoare de 5 miliarde de lei (sau 250 de milioane de euro) – o sumă uriașă pentru Moldova.
Dacă Rusia merge mai departe și întrerupe complet aprovizionarea Moldovei, va întrerupe și aprovizionarea Transnistriei, deoarece toate conductele Gazprom trec pe teritoriul acesteia. În prezent, Transnistria își primește gazul din Rusia pe gratis (sau, mai degrabă, datoria este încărcată la Chișinău). O întrerupere ar pune Moldova în situația de a cumpăra gaz pentru întreaga țară. Iar Sandu a declarat că Chișinăul s-ar aștepta ca Transnistria să își plătească partea sa. Acest lucru ar amenința echilibrul nesigur adus de eșecurile Rusiei în războiul său împotriva Ucrainei și de izolarea comercială a Transnistriei, din care a rezultat un armistițiu informal între Chișinău și Transnistria. După cum a declarat Iulian Groza, fostul viceministru moldovean al afacerilor externe, într-un interviu acordat acestui autor: “ei ne dau energie electrică, iar noi le dăm licențe pentru exportul de oțel” către UE.[1]
O întrerupere a acestui acord ar perturba grav aprovizionarea cu energie electrică a Moldovei. Țara produce doar 25-30% din necesarul propriu de energie electrică. Restul provine în proporție de 70% din Transnistria (bineînțeles, produsă cu gaz rusesc). Restul de 30 de procente provine din Ucraina. În trecut, Moldova a cumpărat un procent mai mare de electricitate din Ucraina, dar ocuparea de către Rusia a complexului nuclear Zaporizhzhia amenință un sfert din livrările Ucrainei. Un proiect sprijinit de Banca Mondială pentru construirea unei linii electrice de înaltă tensiune între Moldova și România se află la trei ani de la finalizare.
Opțiunile Moldovei pentru aprovizionarea alternativă cu gaze naturale sunt mai promițătoare. Însă țara se confruntă cu o concurență acerbă pentru multe dintre acestea, deoarece întreaga Europă încearcă să se diversifice de la gazul rusesc și să acumuleze stocuri pentru iarnă. Acest lucru contribuie la ultima și cea mai mare problemă pentru Moldova: accesibilitatea. Orice achiziție de gaze pe piața liberă ar fi la un preț mult mai mare decât cel cu care Moldova este obișnuită.
Căi de ieșire din criza energetică a Moldovei
Alte conducte
În Moldova mai există alte trei conducte care ar putea rupe controlul Gazprom asupra aprovizionării cu gaze a țării. În 2021, guvernul a experimentat cu succes utilizarea celei mai mari dintre acestea, la Oleskiivka, în nord, pentru a importa 1 milion de metri cubi de gaz din Polonia. Această rută de mare capacitate ar putea, potențial, să acopere toate nevoile Moldovei. De asemenea, țara ar putea achiziționa gaze mai ieftine prin intermediul unei noi conducte care merge de la Iași în România la Ungheni și apoi la Chișinău – care a fost finalizată oficial în octombrie 2021. Aceasta are potențialul de a acoperi încă 30% din nevoile Moldovei, deși în principal în zona metropolitană a Chișinăului. A treia opțiune este conducta Balcanică din sud. Aceasta este potențial cea mai interesantă. Gazele din Turcia și Azerbaidjan ajung acum în Europa prin Coridorul sudic de gaze și prin legătura Interconectorul Grecia-Bulgaria. Iar gazoductul transbalcanic ar putea transporta acest gaz și mai la nord. În prezent, Chișinăul se află în negocieri cu Azerbaidjanul pentru a asigura o aprovizionare suplimentară.
Sprijin din partea României
România, aliatul Moldovei, devine un centru energetic pentru Europa de Est și de Sud. Aceasta își intensifică producția de gaze offshore în Marea Neagră prin întreprinderi precum proiectul său de foraj Neptun Deep și a introdus un regim fiscal mai favorabil pentru energie în vara anului 2022. Neptun Deep ar trebui să devină pe deplin operațional în 2026. România ar putea exploata, de asemenea, zăcămintele de gaze naturale din Munții Carpați. La începutul acestui an, Republica Moldova a dispus ca rezerve de gaz pentru două săptămâni să ajungă în depozitele românești. Există chiar posibilitatea unei participări moldovenești la achiziționarea de către România a unor reactoare nucleare modulare mici din Statele Unite. SUA ar putea contribui, de asemenea, la aprovizionarea cu gaze naturale lichefiate.
Integrarea pieței energetice a UE și sprijinul financiar
Potrivit deputatului moldovean Dumitru Alaiba, dacă guvernul va reuși să treacă iarna, va fi eliminat în liniște “toate obstacolele legale pentru separarea” sectorului gazelor naturale anul viitor. Moldovagaz, care este deținută în proporție de 50% de Gazprom și 13,4% de Transnistria (lăsând guvernului moldovean 35,3%), este pe cale să devină mai transparentă și mai deschisă la reglementare. Acest lucru ar putea combate numeroasele practici ilegale ale companiei – și ar putea face dificilă rămânerea Gazprom-ului în zonă. Alaiba chiar a afirmat cu încredere că “anul viitor va fi adio Gazprom”.
Diversificarea aprovizionării cu energie a Moldovei se va accelera. Dar țara are nevoie de bani lichizi, pentru a acoperi deficitul de aprovizionare fără a adăuga la povara socială deja uriașă și fără ca Rusia și oligarhii din vechiul regim să creeze și să exploateze tulburările sociale. În schimb, o Moldovă instabilă ar dezechilibra Ucraina, în timp ce Rusia încearcă să creeze noi fronturi pentru a ușura presiunea contraofensivei Kievului în est.
Criza energetică din Republica Moldova are două dimensiuni: cea internațională – dependența de gazul rusesc și de energia electrică transnistreană, care reprezintă mai mult sau mai puțin aceeași problemă – și cea internă – consecințele sociale și potențialul efect destabilizator. Moldova nu este doar o victimă colaterală a războiului din Ucraina; influența energetică a Rusiei face parte în mod clar din războiul său hibrid împotriva mai mult decât împotriva Ucrainei. Uniunea Europeană trebuie să ia în considerare acțiuni atât pe termen scurt, cum ar fi asistența financiară pentru a ajuta Moldova să achiziționeze gaze de pe piețele internaționale, dacă este necesar, cât și pe termen lung, cum ar fi accelerarea interconectării cu rețelele energetice ale UE și sprijinirea energiilor regenerabile și creșterea eficienței energetice în Moldova. Ar trebui să abordeze ambele termene – în caz contrar, Moldova va continua să cheltuiască resurse pentru soluții pe termen scurt, fără a investi în soluții pe termen lung, care ar putea să-i sporească independența energetică și reziliența.
Andrew Wilson, https://ecfr.eu/
