Pentru Kremlin, controlul mass-mediei a devenit o prioritate încă din „zbuciumaţii 90”. Când Boris Elţîn a candidat pentru al doilea sau mandat, a realizat că poziţia sa era extrem de slabă din cauza lipsei susţinerii presei. Anturajul său se temea de revenirea comuniştilor de aceea, sub steagul salvării democraţiei, pas cu pas, încălcând toate regulile etice, a deschis calea pentru preluarea şi manipularea presei. Atunci „democraţia” din Rusia şi-a căpătat caracterul „original”, iar începuturile timide făcute pe vremea lui Elţîn, au fost duse până la capăt de Vladimir Puţin.
Astăzi, minciună este politică de stat în Rusia, iar anul 1984 încremenit în calendarul rusesc.
Vedem că această idee inspirată din Goebbels: „cu cât e mai mare minciună, cu atât mai bine funcţionează”, este principala armă folosită de mass-media lui Putin.
Propaganda sovietică se caracteriza prin simplitate şi „francheţe” cazonă, cea practică de presă lui Putin a impus „standardul dubluganditului” (să ne amintim că Orwel a inventat cuvântul doublethink pentru a descrie capacitatea de acceptare, în mod simultan, a două puncte de vedere opuse, anihilandu-se astfel orice spirit critic).
În epoca informaţiilor, faptele nu pot fi ignorate, dar pot fi foarte bine supuse unui atac logoreic. Pot fi urlate, inundate cu falsuri, ameţite cu teorii ale conspiraţiei care se bat cap în cap, buimăcite cu interpretări discutabile, întoarse pe toate părţile, rescrise sau minţite.
Şi pe nimeni nu deranjează ruptură „principiului non-contradicţiei”.
Am văzut cum, în mijlocul conflictului armat din Ucraina, posturile tv rulau filme-dovezi ale agresiunii Rusiei. Aceleaşi imagini erau interpretate diametral opus la Moscova, care comenta dovezile anunţând că …”aşteaptă dovezi” ale intervenţiei armate ruse în Ucraina.
Discursurile lui Putin şi notele lui Lavrov continuă să parodieze liderii de partid din era sovietică a „războiului rece”, iar mass-media rusă este plină de materiale despre „isteria rusofobă” a străinilor şi duşmanii Rusiei.
Să ne amintim că Vladimir Putin este un fost ofiţer KGB, iar serviciile secrete sovietice a fost martore ale înfrângerii Uniunii Sovietice în războiul informaţional.
Acum, ele au învăţat lecţia şi sunt mai hotărâte decât toţi deontologii (sensul propriu al cuvântului) occidentali la un loc să impună propriul adevăr.
Presa occidentală nu poate învinge în acest război al informaţiilor dintr-un simplu motiv – e prea cuminte. Din păcate, angajamentul pentru pluralism şi libertatea cuvântului este tot mai des luat în derâdere şi la noi, prin sensul peiorativ alocat cuvatului deontolog.
sursa: paginaderusia.ro
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
