Oficial, vizită demnitarului german a fost prilejuită de invitaţia de a discuta cu Vladimir Putin aspecte legate de schimburile comerciale dintre cele două ţări, dar analiştii Stratfor văd în acest eveniment o tatonare a terenului făcută de nemţi în vederea unei împăcări cu Rusia.
Contre europene
Vizita ministrului german s-a petrecut cu doar trei luni înaintea votului pe care liderii ţărilor UE trebuie să îl exprime faţă de menţinerea sau ridicarea sancţiunilor economice impuse Rusiei pentru implicarea în criză din Ucraina. În ultimele luni, conflictul din estul Ucrainei s-a atenuat, neînregistrându-se decât sporadice încălcări ale acordului de încetare a focului convenit în cadrul întâlnirii de la Minsk din februarie.
O eventuală propunere a Germaniei de a ridică sancţiunile economice impuse Rusiei ar putea atrage totuşi nervozitatea liderilor din ţările Europei centrale şi de sud-est sau din statele baltice.
În acest context, Berlinul pare mai degrabă să tatoneze terenul decât să discute făţiş reluarea relaţiilor cordiale cu Moscova.
În ciuda faptului că ţări precum Italia sau Franţa s-ar bucură în cazul unei relaxări a relaţiilor ruso-europene, statele din regiunea centrală şi de sud-est a Europei nu agreează această idee.
Cai de negocieri subtile între Berlin şi guvernele de la Varşovia, Budapesta, Praga, Sofia sau Bucureşti nu prea par să existe în condiţiile în care Germania a forţat notă impunând cote obligatorii de refugiaţi distribuiţi în toată Europa.
În plus, Polonia se simte direct ameninţată de Rusia, aşa cum cele trei state baltice sau chiar România împărtăşesc temeri similare.
O eventuală apropiere diplomatică şi economică între Berlin şi Moscova ar ridică semne de întrebare şi la Kiev, dar şi la Washington.
În acest caz, administraţia americană va fi nevoită să mizeze mai mult pe aliaţii cheie din flancul sud-estic al Europei: Polonia şi România, ţările aflate în calea traseelor comerciale terestre dintre Germania şi Rusia.
Interesul lui Putin faţă de potenţialii viitori lideri europeni este şi el la cote maxime.
Sigmar Gabriel este unul dintre reprezentanţii de top ai Social-Democraţilor din Germania, un partid aflat acum în coaliţia guvernamentală condusă de Angela Merkel.
În acelaşi timp, Merkel suferă de o lipsa de popularitate pe plan intern cauzată de invazia refugiaţilor în Germania, ceea ce pune destul de mult sub semnul întrebării succesul actualului cancelar în lupta electorală din 2017.
În acest context, social-democratul Gabriel s-ar putea dovedi un aliat de nădejde pentru Putin în viitorul apropiat.
O dovadă că liderul de la Kremlin a renunţat la politică "Divide et Impera" practicată până acum doar cu actori de rang secund din UE, precum Viktor Orban, Alexis Tsipras sau Milos Zeman, preşedintele Cehiei, o reprezintă şi întâlnirea programată cu ex-preşedintele francez Nikolas Sarkozy.
Cei doi au avut o întrevedere la Moscova pe 29 octombrie, Puţin încercând să speculeze astfel o veche legătură de amiciţie cu Sarkozy, dar şi şansele acestuia de a reveni la Palatul Elysee începând cu 2017.
Dureri economice comune
În spatele întâlnirii dintre ministrul german al Economiei şi "ţarul" de la Kremlin se ascund însă şi necazuri economice cu care ambele state se confruntă în acest moment.
Germania este într-adevăr motorul economic al zonei euro şi al Uniunii Europene, dar este un motor ce gâfâie neputincios în faţă creşterii economice anemice de pe continent. Înainte de vizită să la Moscova, Sigmar Gabriel a dat publicităţii şi un raport privind relaţiile economice bilaterale dintre Germania şi Rusia.
Conform datelor prezentate de oficalii germani, în primele şase luni ale acestui an, exporturile în Rusia au scăzut cu 31,5 procente comparativ cu primul semestru al anului trecut.
Rusia este doar al 13-lea partener comercial al Germaniei din această perspectiva, dar luând în considerare slăbiciunea manifestată de China şi slabă redresare a economiei din zona euro, orice piaţă de export devine valoroasă pentru Berlin.
Acsta, nemailuand în calcul faptul că, înainte de declanşarea crizei ucrainiene, Moscova şi Berlinul negociaseră o serie de investiţii comune în industria feroviară sau chimică din Rusia.
Berlinul manifestă un interes deosebit şi faţă de gazul rusesc, mai ales după ce Gazprom a reuşit să creeze un consorţiu cu parteneri occidentali pentru construirea tronsonului secundar al gazoductului Nord Stream ce livrează gaze naturale din Rusia direct în Germania.
De altfel, ministrul Gabriel s-a întâlnit pe 8 octombrie, la Berlin, cu şeful Gazprom, Alexei Miller, şi pe 29 octombrie, la Moscova, cu ministrul Energiei din Rusia, Alexander Novak.
Până la urmă, Germania este cel mai mare consumator de gaz rusesc din piaţă internă a UE, ceea ce îi face pe oficialii de la Berlin să oscileze de multe ori periculos în faţă intereselor Rusiei în estul Europei doar pentru a se asigura că va beneficia de un preţ bun la gazele naturale.
De partea cealaltă, Rusia se confruntă cu o contracţie de 4% a economiei pe anul în curs, în urmă prăbuşirii preţului petrolului şi a menţinerii sancţiunilor economice.
Mai mult, ministrul Economiei Anton Siluanov a recunoscut deschis că 2016 este ultimul an în care Moscova va putea acoperi deficitul bugetar din fondurile de rezervă ale statului.
În acest context, devine limpede că, pentru Putin, 2017 este un an crucial în relaţia cu Europa.
