Drept dovadă sunt proiectele care au fost implementate sau care sunt în derulare, numeric vorbind, dar și activitățile economice sau nivelul de viață al oamenilor, ce diferă de la nord la sud sau de la est la vest.

În conformitate cu Legea privind dezvoltarea regională în R. Moldova, din 2006, teritoriul țării a fost divizat în șase regiuni de dezvoltare: Nord, Centru, Sud, municipiul Chișinău, UTA Găgăuzia și Transnistria.

„Avem o lege a dezvoltării regionale, care a împărţit Republica Moldova în şase regiuni de dezvoltare. Primul pas: a fost necesar ca aceste regiuni să poată activa, să poată colecta proiecte şi să poată face ceea ce se numeşte dezvoltare regională. Şi a doua etapă: vom vorbi despre regiuni de dezvoltare Găgăuzia, regiunea de dezvoltare Chişinău şi regiunea de dezvoltare Transnistria”, declara Marcel Răducanu, Ministrul dezvoltării regionale şi construcţiilor al RM, în noiembrie trecut.

Totodată, în pofida faptului că această Lege își dorea o creștere economică echilibrată și durabilă pe întregul teritoriu al țării, îmbunătăţirea calităţii vieţii, dar și crearea locurilor de muncă, în comparaţie cu ţările din Europa, R. Moldova se deosebeşte printr-o polarizare economică extrem de pronunţată, întrucât jumătate din produsul său intern brut este realizat în Chișinău.

Potrivit Strategiei Naționale de Dezvoltare Regională 2013-2015 (SNDR), dovada acestei polarizări este concentrarea activităţii economice, a celor mai calificați oameni şi a celei mai performante infrastructuri în capitală. „Celelalte regiuni din ţară reprezintă nişte insuliţe de viaţă economică mai mult sau mai puţin activă”, arată concluziile documentului. De altfel, componenta principală, financiară, a proiectelor de dezvoltare regională este Fondul Național de Dezvoltare Regională (FNDR), care reprezintă 1% din bugetul de stat, iar în 2013 a avut 191 de milioane de lei. Aceasta în timp ce Uniunea Europeană a alocat 5 milioane de euro pentru susţinerea dezvoltării regionale în RM în octombrie 2013, după un acord semnat între UE şi Agenţia de Cooperare Internaţională a Germaniei (GIZ).

Între conferințe, vizite de studiu și proiecte

Regiunea de Dezvoltare Nord (RDN) din RM include municipiul Bălți și 11 raioane: Briceni, Edineț, Dondușeni, Drochia, Fălești, Florești, Glodeni, Ocnița, Râșcani, Sângerei, Soroca, reședința regiunii este la Bălți.

Printre proiectele finalizate în RDN, grație finanțării externe, este iluminarea stradală în comuna Tătărăuca Veche, raionul Soroca, dar și asigurarea cu servicii de apă și canalizare a locuitorilor satului Duruitoarea Veche, comuna Costești, raionul Râșcani. Totodată, Fondul Național pentru Dezvoltare Regională a finanțat inaugurarea incubatorului de afaceri din comuna Larga, dar a și reabilitat rețeaua de drum public local Pârlița-Dumbrăveni-Vădeni-Florești, în lungime de 13,3 km. De asemenea, Zona Economică Liberă „Bălți” a fost conectată la utilitățile municipale, precum apă, canalizare, electricitate.

Regiunea de Dezvoltare Centru (RDC) include 13 raioane: Anenii Noi, Călăraşi, Criuleni, Dubăsari, Hânceşti, Ialoveni, Nisporeni, Orhei, Rezina, Străşeni, Şoldăneşti, Teleneşti, Ungheni, cu reședința la Ialoveni.

În RDC a avut loc doar finalizarea renovării Palatului de Cultură din Ungheni, construcției capitale a porțiunii de drum de 12 km pentru șapte localități din RDC cu acces direct la magistrala națională. Totodată, printre proiectele în derulare se numără construcţia staţiei raionale de epurare şi dezvoltarea sistemului public de canalizare, dar și construcţia capitală a drumului de ocolire din raionul Hâncești.

În componența Regiunii de Dezvoltare Sud intră raioanele Basarabeasca, Cahul, Cantemir, Căușeni, Cimișlia, Leova, Ștefan Vodă, Taraclia, cu reședința la Cimișlia. Printre proiectele finalizate în RDS, în perioada anilor 2011-2013, a fost aprovizionarea cu apă potabilă a locuitorilor s. Roşu, r. Cahul, dar și reparația podului peste râul Cogâlnic de pe str. Matrosov şi secţiunea de drum local adiacentă autostrăzii internaţionale Chişinău – Tarutino – Odesa, din orașul Basarabeasca.

De altfel, Marcel Răducan a precizat că prioritatea FNDR este infrastructura drumurilor, aprovizionarea cu apă, canalizarea. „Altă prioritate este ceea ce ţine de mediul de afaceri. Şi a treia prioritate este dezvoltarea turistică şi ecologică a Republicii Moldova”, a spus ministrul.

Totuși, în pofida acestor proiecte și priorități, cea mai mare scădere a numărului de populație din RM a avut loc în zona de Nord, cu aproximativ 11,3 mii moldoveni, la sfârșitul anului 2011. Apoi urmează zona Centru, unde populația a scăzut cu circa 3,5 mii de persoane și a crescut doar în raioanele Anenii Noi, Criuleni și Ialoveni. Există, totuși, două regiuni în care numărul oamenilor a crescut nesemnificativ, UTA Găgăuzia și municipiul Chișinău.

Un alt fenomen îngrijorător este faptul că, în mediul rural, ponderea populaţiei de 50 ani și peste este mai mare decât cea din mediul urban de 1,5 ori, iar la nivel de populație activă, cu vârstă aptă de muncă, în anul 2010 cca un sfert (24%) se afla în municipiul Chișinău.

Peisajul economic al RM este dominat de microîntreprinderi

Chișinăul dispune într-o măsură mai mare decât alte localități de factori de producţie și infrastructură necesare pentru atragerea investițiilor, arată SNDR 2013-2015. Spre exemplu, în anul 2010 mun. Chișinău îi reveneau mai mult de jumătate din producția industrială și din investițiile în capital fix (Tabelul 1).

Totodată, capitala RM concentrează majoritatea întreprinderilor din țară, dispune de un nivel mai mare de capital uman și de infrastructură relativ dezvoltată. Astfel, în 2010 în municipiul Chișinău activau circa 63% din numărul întreprinderilor din țară.

Datele tabelului 2 indică de altfel că peisajul economic la nivelul întregii țări este dominat de microîntreprinderi. Și, în pofida faptului că sunt multe la număr, întreprinderile micului business din regiuni au o contribuţie mică la crearea locurilor de muncă.

Analiza datelor Cercetării Bugetelor Gospodăriilor Casnice pentru anul 2010 arată că, sub aspect regional, Chișinăul dispune de cea mai mică rată a sărăciei (5,3%), spre deosebire de celelalte regiuni unde rata sărăciei este de aproape 5 ori mai mare, precum în RDN sau de aproape șase ori mai mare în RDS și RDC. 

Doar o cincime din drumurile naționale sunt în stare bună

În ceea ce privește infrastructura drumurilor din R. Moldova, aceasta se află într-un proces intensiv de degradare. Astfel, dacă în 1992, 70% din lungimea drumurilor naționale erau în stare bună, în 1998 în stare bună erau mai puțin de jumătate, iar în 2006 doar 7%.
Potrivit documentului SNDR 2013-2015, degradarea intensivă a drumurilor publice din RM s-a produs din cauza finanțării insuficiente a lucrărilor de întreținere și reparație. În perioada anilor 1998-2006 finanțarea drumurilor a fost sub 10% din necesar. „Mijloacele financiare alocate permiteau executarea doar a lucrărilor de întreținere de rutină”, se arată în document. Drept urmare, peste 70% din drumurile naţionale din R. Moldova sunt în stare rea şi foarte rea, se menționează în proiectul Strategiei privind transportul şi logistica pe anii 2013-2022, realizată sub supravegherea Ministerului Transportului şi Infrastructurii Drumurilor. Conform Strategiei, starea drumurilor locale rămâne critic și doar 22% din lungimea acestor drumuri se află în stare bună.

În perspectiva de integrare europeană a țării, dezvoltarea regională se regăsește în Planul de Acțiuni RM-UE la compartimentul „Dezvoltarea rurală și regională”, dar și în Acordul de Asociere, Titlul VI, care prevede stabilirea relațiilor în dezvoltarea regională, cooperarea transfrontalieră şi regională.