(ANALIZĂ) Soarta Ucrainei a devenit soarta Europei

UE nu trebuie să îngenuncheze în fața solicitărilor sale. Soarta Ucrainei a devenit soarta Europei. Într-adevăr, Putin nu doar că dorește să oprească ­normele politice, civice și socia­le europene să prindă rădăcini în Ucraina, el vrea să le îndepărteze și din țările baltice, din Balcani și de oriunde din Europa fragilizată politic de criza economică și/sau populismul demagogic.

Summitul Parteneriatului Estic UE, care a avut loc la Riga, poate și trebuie să demonstreze hotărârea Europei de a-și apăra unitatea, securitatea și valorile în fața agresiunii rusești. Și trebuie să facă asta în moduri concrete, nu doar prin comunicate oficiale rapid uitate, care doar îi bucură pe cei de la Kremlin și pe aliații lor separatiști din Ucraina.

De importanță maximă este transformarea noii politici într-un parteneriat adevărat între popoare. Cetățenii țărilor partenere trebuie să devină beneficiarii reali dacă acest parteneriat va deveni mai mult decât acordul inert care a fost până acum. Angajamentele generoase ale UE pe mobilitate, ajutor pentru IMM și antreprenori, precum și vasta dezvoltare a oportunităților educaționale sunt printre ingredientele-cheie care ar putea face un astfel de parteneriat politic popular pentru marea majoritate.

Ucraina ar trebui să fie piesa centrală a oricărui efort de revitalizare a Parteneriatului Estic ca un mod de a atrage susținerea europenilor care se află în afara UE. Da, știrile din țara mea rămân proaste. Mii dintre cetățenii noștri au murit. Sute de mii sunt acum refugiați în propria țară. Acordul de încetare a focului Minsk II a eșuat în a opri forțele rusești/separatiste.

Totuși, economia ucraineană nu mai este în cădere liberă, așa cum a fost iarna trecută. ­PIB-ul a scăzut cu un sfert de când trupele rusești ne-au invadat prima dată, în februarie 2014. Șomajul oficial a ajuns la 10%, comparativ cu 7,3% anterior ocupației și anexării Crimeii de căte Rusia. Datoria noastră națională crește în fiecare zi la niveluri care au determinat The Economist să sugereze că am putea deveni „Grecia Estului”. Mai mult, mare parte din economia noastră rămâne în mâinile separatiștilor și ei, nici o surpri­ză aici, falimentează activele furate.

În fața unor astfel de condiții au, guvernul Ucrainei seamănă un pic cu proverbialul băiețel danez care a pus degetul pe un val ­pentru a opri marea să ­năvălească pe uscat. În ciuda unor eforturi herculeane, apar tot mai multe probleme. Adevărul simplu pe care trebuie să-l rețină Europa este că ucrainenii nu au suficiente degete pentru a opri marea să năvălească și pentru a reconstrui economia noastră pe cont propriu.

În ciuda profunzimii problemelor Ucrainei, Europa nu poate evita să abordeze provocările pe care Putin le-a pus în fața ei. La urma urmei, dacă Putin reușește să transforme Ucraina într-un stat eșuat, cu un conflict înghețat între granițele sale, va căuta să obțină același rezultat peste tot la granițele UE, din Estonia până în Grecia.

Din fericire, UE are un partener real în Ucraina, unde devoțiunea poporului față de Europa a fost testată de lunetiști pe străzile din Kiev și acum de armata rusă. Curajul lor și nou-descoperitul lor activism politic a întărit voința guvernului de a implementa necesarele reforme, făcând imposibilă pentru orice actor politic din Ucraina atacarea consensului pro european. UE poate contribui și mai mult prin solicitarea unei clarități mai mari în lupta împotriva corupției.

Totuși, având în vedere războiul din regiunea estică Donbas, distrugerea unei părți atât de mari din economia noastră și natura precară a finanțelor guvernului nostru, Fondul Monetar Inter­național și alții cer în mod clar prea mult de la ucrainieni. Ideea că Ucraina poate rezista „terapiei de șoc” economice prin care a trecut Polonia cu un sfert de secol în urmă este genul de politică ce a avut ca rezultat criza financiară globală din 2008.

Tocmai de aceea Parteneriatul Estic, reînnoit, trebuie să conțină noi inițiative curajoase pentru Ucraina, și nu să încerce să reîncălzească vechile politici desenate pentru circumstanțe foarte diferite. Un raport recent al Institutului pentru Studii Economice Internaționale din Viena a oferit o oarecare direcție cu privire la ceea ce trebuie să încerce UE în Ucraina.

Pentru început, UE ar trebui să ne ajute să creăm un regim al ratei de schimb mai stabil pentru a depăși actuala volatilitate a monedei care a răvășit economia noastră de la invazia Rusiei. Și, deși consolidarea fiscală este necesară, având în vedere starea economiei noastre, populația ucraineană cea mai vulnerabilă îndură în prezent o existență de pe o zi pe alta. Nu mai au nimic de sacrificat. Din contră, au nevoie de un ajutor și Europa ar trebui să insiste ca programele sale – și cele ale FMI – să ia în considerare nevoile lor.

Probabil cel mai important pe termen lung, UE trebuie să onoreze angajamentul său pentru acordul de asociere și liber schimb pe care anteriorul guvern ucrainean a refuzat să-l semneze la sfârșitul lui 2013. La urma urmei, tocmai pentru acel acord tinerii ucraineni au înfruntat lunetiștii președintelui Victor Ianukovici și acum puternica armată rusească. A-l aplica ar însemna mai mult decât orice altă acțiune a UE în efortul de a ancora încrederea ucrainenilor în viitorul lor european și de a convinge Kremlinul că nu poate înlătura valorile europene.

O direcție clară prin care Europa poate demonstra că acordul de asociere cu Ucraina rămâne valabil este de a încuraja investițiile în țara mea. De la invazia rusească, investițiile străine în Ucraina s-au prăbu­șit, iar asta este exact ce își dorește Putin. UE poate demon­stra angajamentul său față de reînnoirea economică a Ucrai­nei prin investițiile Băncii Europene de Investiții în proiecte de infrastructură, cum ar fi legături pe calea ferată îmbunătățite cu UE.

UE are în față o opțiune clară: un Parteneriat Estic reînnoit sau o nouă divizare a Europei. Deciziile luate vor determina soarta Europei pentru deceniile care vin.

Menționăm că, Iulia Timoșenko este fostul prim-ministru al Ucrainei.

sursa: romanialibera.ro