(Analiză The Guardian) Sunt atacurile din Bruxelles o răzbunare pentru arestarea lui Slah Abdeslam?

Exploziile din Bruxelles subliniază câteva lucruri de baza, importante, dacă – aşa cum se pare-au fost rezultatul unui atac terorist.

Primul este, în mod clar, ameninţarea militanţilor islamişti din Europa nu dispare când o singură persoană este arestată, oricât de mult ar fi fost căutată aceasta.

“Marea lovitură” de vineri, aşa cum au numit-o oficiali importanţi, acum pare mult mai puţin importantă.

Al doilea este că atât teroriştii cât şi cei ce încearcă să-i oprească vor să preia iniţiativa.

Acest demers are conotaţii de ordin practic şi psihologic. Pentru agenţiile anti-tero, ţinta este să obţină informaţii destul de rapid pentru a desfăşura raiduri şi a ridică suspecţii înainte că teroriştii să-şi dea seama cine a fost reţinut sau cine a “ciripit”, cu atât mai puţin să plănuiască un nou atac.

Pentru terorişti, scopul este să arate că încă pot să terorizeze, să mobilizeze şi să polarizeze cu violenţa lor. Nu este vorba atât despre răzbunare, cât despre simpla demonstrare că ei continuă să aibă capabilităţi. Pot fi la pământ -vor a spune – dar nu sunt scoşi din peisaj.

Ministrul de externe belgian, Didier Reynders, a spus sâmbătă că Abdeslam a spus anchetatorilor că plănuia un nou atac în capitală.

“El era gata să repornească ceva în Bruxelles, şi ar putea să fie real pentru că am găsit o grămadă de arme, arme grele, în primele cercetări şi am găsit o nouă reţea creată în jurul lui în Bruxelles”, a declarat Reynders.

Această reţea ar fi putut fi făcută capabilă să acţioneze înainte că serviciile de securitate să-l prindă pe Abdeslam. Este posibil ca ea să includă şi alţi doi, suspectaţi că au jucat roluri majore în atacurile din Paris, şi care sunt căutaţi şi acum.

Unul dintre ei, Mohamed Abrini, 31 de ani, de origini marocane, este prieten din copilărie cu Abdeslam, familiile lor erau vecine în cartierul Molenbeek din Bruxelles, de unde proveneau mai mulţi dintre atacatorii din noiembrie.

Poliţia îl vânează şi pe cel cunoscut drept Soufiane Kayal. În septembrie, el a trecut graniţa austro-ungară cu Abdeslam şi Mohamed Belkaid, un algerian de 35 de ani ce a fost împuşcat mortal în timpul unui raid al poliţiei în Bruxelles.

Dar reţeaua include mulţi alţi membri.

Este clar, după perioada de timp petrecută de Abdeslam că fugitiv, că a fost ajutat de zeci, dacă nu de sute de persoane. Această este realitatea extremismului islamist contemporan din Europa.

Nu este vorba despre aşa-zişi lupi singuratici, ci de un mic – semnificativ – număr de persoane, adânc înrădăcinate în comunităţi sau cartiere.

Aceşti oameni fie împărtăşesc viziunile extremiste ale atacatorilor, fie – cel puţin – sunt sunt dispuşi să-i sprijine din prietenie sau datorită legăturilor de rudenie.

Unii merg însă la poliţie.

Un “pont” din cadrul comunităţii se pare că a dus forţele de securitate la Abdeslam săptămâna trecută. Alţii însă nu fac asta.

O problema pentru serviciile de securitate este că indivizi care doar au sprijinit militanţii fără să acţioneze violent ei înşişi pot uşor şi rapid să devină atacatori cu bombă sau arme de foc în anumite circumstanţe, precum arestarea unui membru cheie sau ordine din partea unui înalt comandant, poate chiar din afară ţării.

În ultimele decenii, aproape toate atentatele din Europa au implicat persoane din acele locuri, atacând ţinte locale cu arme şi materiale obţinute la nivel local. Dacă exploziile de marţi dimineaţă din Bruxelles sunt atacuri teroriste, este probabil că aşa să întâmplat şi aici, mai scrie The Guardian. 

sursa: hotnews.ro