La eveniment au participat Excelenţa Sa, ambasadorul României în Republica Moldova, Marius Lazurca, ex-preşedintele interimar al R. Moldova Mihai Ghimpu, primarul Chişinăului, Dorin Chirtoacă, deputaţi, scriitori, istorici, profesori, reprezentanţi ai administraţiei publice centrale şi locale…
Manifestarea a fost deschisă de către directoarea instituţiei, Elena Vulpe. Ea a menţionat că Gheorghe Ghimpu a fost portdrapelul care a demonstrat întregii naţiuni istoria şi trecutul nostru. La rândul său, prefaţatorul cărţii şi moderatorul acţiunii, scriitorul şi deputatul Ion Hadârcă a subliniat faptul că Gheorghe Ghimpu a fost una dintre cele mai remarcabile personalităţi pe care le-a dat perioada modernă. „Este o carte excepţională, în care fiecare verb a fost o răbufnire, o neacceptare a ceea ce s-a desfăşurat sub ochii autorului volumului”, a constatat Ion Hadârcă.
Anatol Petrencu a specificat că Gheorghe Ghimpu a fost un tribun. „Cartea are mai multe subiecte, însă principalul dintre ele este problema reîntregirii neamului românesc”, a spus cunoscutul istoric.
Au mai luat cuvântul scriitorii Nicolae Dabija şi Iurie Colesnic, istoricii Ion Varta şi Anatol Ţăranu, protoiereul Petru Burburuz ş.a. „Acum când, de mai multă vreme, nu putem alege un preşedinte, Gheorghe Ghimpu ar fi fost cea mai bună candidatură”, a declarat Anatol Ţăranu, iar Iurie Colesnic a spus că în acest volum vom găsi numaidecât şi simbolurile trădării. „Autorul demonstrează că omul moral trebuie să existe în politică. Cartea lui Gheorghe Ghimpu este una de excepţie şi ea lucrează pentru cititori…”, a mai remarcat scriitorul Iurie Colesnic. În acelaşi timp, Nicolae Dabija a propus ca această carte să ajungă în toate bibliotecile şi şcolile din republică şi să servească în instituţiile de învăţământ drept manual, ca o lecţie de demnitate naţională.
„Stindardul sfintei libertăţi” cuprinde atitudini, dialoguri, declaraţii, apeluri, rezoluţii şi discursuri rostite de Gheorghe Ghimpu în parlament.
Gheorghe Ghimpu s-a născut la 26 iulie 1937, în comuna Coloniţa, judeţul Lăpuşna, România. A absolvit Universitatea Pedagogică din Tiraspol (1960) şi a făcut doctorantura la Institutul de Fizică Biologică al Academiei de Ştiinţe a URSS (1970-1971). A activat în învăţământul preuniversitar la Străşeni şi în cel universitar – la Tiraspol şi Chişinău.
Pentru convingerile sale politice şi participarea la fondarea Frontului naţional-patriotic din Basarabia şi Nordul Bucovinei a fost condamnat (în 1972) de organele sovietice la privaţiune de libertate cu regim sever, fiind deţinut în lagărele din Mordovia şi regiunea Perm. După „eliberare” i se interzice orice activitate în domeniul pedagogiei. Odată cu proclamarea restructurării, el se încadrează activ în Mişcarea de renaştere şi eliberare naţională. În anii 1990-1994 este deputat în Parlamentul Republicii Moldova. Pe 27 aprilie 1990 a arborat primul Tricolor pe clădirea Parlamentului R. Moldova.
În ziua de 27 octombrie 2000, un accident de maşină, neelucidat, îl ţintuieşte la pat până pe 13 noiembrie, când pleacă la cele veşnice.
