Reacția patronului este ușor de ghicit. Negare, respingere, idei preconcepute – deseori astea sunt provocările pe care trebuie să le înfrunte tinerii nevăzători cu studii superioare atunci când caută un job.

În perioada sovietică, pe teritoriul R. Moldova, au activat câteva uzine și fabrici cu statut de întreprindere de instruire și producere, unde majoritatea angajaților au fost persoane cu deficiențe de vedere. Acestea nu au dispărut, ci continuă să producă diferite bunuri de uz casnic. În prezent, în țara noastră există cinci întreprinderi fondate de Societatea Orbilor din Moldova (SOM). Ele se află la Bălți (procesarea cartonului, materiale de construcție), Orhei (producerea mobilierului), Basarabeasca (producerea capacelor metalice) și Chișinău. În Capitală, sunt două întreprinderi: „Lumintehnica” SRL, care produce o gamă variată de corpuri de iluminat, cârlige pentru rufe, prize etc. și „Coroana Universului” SRL, care produce capace pentru conserve și cârlige pentru rufe. La ultima, de exemplu, sunt angajate 30 de persoane, dintre care 19 au deficiență de vedere. Majoritatea sunt din Chișinău. Directoarea Marcela Burlac spune că sunt mulți doritori din sate, dar o problemă este cazarea, mai ales că salariul de 1900 nu este suficient pentru acoperirea cheltuielilor de chirie. Directoarea, la fel, are o vedere slabă. Fiind absolventa unei facultăți de turism, ea știe din propria experiență că agenții economici rar decid să angajeze un nevăzător. „De obicei atitudinea este sceptică. Nu are importanță, avem studii sau nu. Am încercat să mă angajez la o agenție de turism. Maximum ce am obținut a fost o perioadă de probă, după care mi-au spus că mă vor telefona și doar cu promisiunea am rămas”, povestește Marcela Burlac.

Șansa de la radio

În fiecare sâmbătă, la ora 19:05, la postul Radio Moldova, ascultătorii pot să audă o voce liniștită, puțin copilăroasă, dar care te cucerește din prima. Îi aparține Liviei Goncear, prezentatoarea emisiunii „Ochiul interior”. Timp de 25 de minute ea prezintă istorii de viață ale persoanelor cu deficiențe. Livia se consideră o fericită de moment în timp ce compania Teleradio Moldova i-a acceptat proiectul emisiunii și i-a oferit un loc de muncă, în pofida faptului că este nevăzătoare. „Ochiul interior” a apropiat-o de oameni deosebiți care luptă în fiecare zi cu obstacole pe care majoritatea oamenilor nu le cunosc. Una din problemele majore, dacă nu cea mai importantă, invocată de aceștia este încadrarea în câmpul muncii. Dacă cineva cu vedere normală nu reușește să găsească un job în R. Moldova și pleacă peste hotare, atunci persoanele cu deficiențe nu pot să facă același lucru. „Am ajuns să cred că doar oamenii cu suflet mare, care au o empatie față de noi, ajung să angajeze persoane cu deficiențe. În rest, suntem priviți cu multă neîncredere”, spune Livia.

Înainte să ajungă la radio, a stat fără ocupație mai mult de un an. Mai bine zis căuta un job. Trimitea CV-uri, scrisori de intenție, dar nici măcar la interviu nu era invitată. Și chiar dacă ajungea la etapa interviului, șansele de a primi o perioadă de probă, pentru a-și demonstra capacitățile, se egalau cu zero. „Din fericire, Radio Moldova a fost mai deschisă. Ei mi-au oferit această perioadă de probă. Făceam rubrici mici de 5 minute. Am citit că în unele țări europene, cum ar fi România, Italia, Olanda, sunt emisiuni dedicate persoanelor cu deficiență de vedere, m-am gândit că dacă s-a reușit în alte țări, s-ar putea să reușesc și la noi. Așa a pornit „Ochiul Interior”, relatează moderatoarea. Deși la început era nesigură, Livia nu duce lipsă acum de subiecte și ascultători.

IT-stul care lucrează cu ochii închiși

Cine își închipuie că tinerii nevăzători nu pot să lucreze la calculator este prost informat. De obicei, aceștia folosesc programe asertive care reproduc sonor informația afișată pe ecran. Dar se pare că nici companiile IT nu par să se lase convinse de utilitatea lor. Cel puțin, așa consideră Roman Guțu, absolvent al Facultății de Matematică și Informatică din cadrul Universității de Stat din Moldova. „Peste tot e discriminare în formă deschisă sau închisă. La interviu sunt amabili, parcă te-ar încuraja, apoi te trimit acasă și spun că te vor contacta, dar poți să aștepți până la bătrânețe. Pur și simplu, companiile mari se tem, probabil, că un angajat cu scaun rulant sau cu bastonul în mână le-ar strica imaginea și le-ar alunga clienții”, este convins tânărul.

Pe Roman l-am găsit după ce mai multe persoane mi l-au recomandat ca un bun specialist care repară calculatoare și reinstalează programe de operare. Marea diferență e că o face cu ochii închiși. În clasa a VII-a, și-a pierdut complet vederea după ce la școală a trebuit să citească un text scris mărunt, ceea ce a provocat o hemoragie internă oculară. În prezent, Roman lucrează la Centrul de suport pentru studenții cu dizabilități de vedere „Fără bariere”, din cadrul facultății, oferind ajutor în scanarea textelor, soluționarea erorilor de sistem la nivel de programe asertive, reinstalarea softurilor etc. În general, cine îl cunoaște oricând poate să apeleze la el.

„I-am spus de legea nr.60, iar el m-a dat afară”

Prin experiențe similare la angajare a trecut și tânăra Ludmila Ababii. De fapt, la început nu mergea la interviuri, totul se limita la o discuție la telefon. Apoi, după ce a aflat că există Legea nr.60 care garantează persoanelor cu dizabilități dreptul la muncă, a reușit să convingă angajatorii să o invite, cel puțin, la interviu. Totuși ultima experiență pe care a avut-o în vara trecută a marcat-o cel mai tare. „Am aplicat la un job de operator. Am fost invitată la oficiul companiei. Când a aflat șeful că sunt nevăzătoare, mi-a spus că nu poate să mă angajeze, fără să-mi spună motivele. Când i-am spus de Legea nr.60, s-a supărat și m-a dat afară”, povestește Ludmila. Tânăra a avut totuși inspirația să înregistreze discuția la telefon, ceea ce i-a permis să apeleze la Consiliul pentru Prevenirea și Eliminarea Discriminării și Asigurarea Egalității. Săptămâna aceasta Ludmila s-a adresat cu același caz la Centrul de Asistență Juridică pentru Persoanele cu Dizabilități. Ea speră ca procesul de judecată să schimbe atitudinea angajatorilor față de persoanele cu deficiențe.