Au trecut trei saptamani de la data alegerilor si atmosfera politica din RM, in loc sa se limpezeasca, a devenit si mai confuza. In situatia creata, se lanseaza diferite scenarii de iesire din criza, scenarii care, pana la urma, se reduc la ideea „compromisului” in numele unui foarte nelamurit „interes national”. Opozitia a declarat transant ca accepta doar varianta alegerilor anticipate. Ce e aceasta – un moft, o dovada ca Opozitia e rupta de realitati sau e bantuita de duhul revansei si al extremismului?
Nici una, nici alta. Adevarul e ca Opozitia este „blestemata” sa respinga orice dialog cu comunistii si sa accepte alegerile anticipate, ca singura solutie morala. Intr-o democratie normala, chestiunea nu ar capata o abordare atat de emotionala, ca la noi. Sa ne amintim de cel mai la indemana exemplu – alianta dintre dusmanii de moarte Basescu si Geoana, care, intr-o situatie politica de criza, au acceptat sa guverneze impreuna. La noi, insa, situatia e alta. La noi exista lectia tragica din 4 aprilie 2005, cand unele partide si-au tradat electoratul in numele consensului national si care, drept rasplata, au fost sanctionate dur pe 5 aprilie 2009. Iata de ce, boicotarea alegerii presedintelui si alegerile anticipate nu sunt un moft al Opozitiei, ci o conditie a supravietuirii ei, pentru ca orice dialog cu comunistii va fi perceput de catre electoratul Opozitiei drept o tradare. Chiar daca liderii Opozitiei in strafundul sufletului lor nu doresc acest lucru, ei sunt fortati de electorat sa provoace anticipatele. Cine nu intelege acest „detaliu”, nu intelege nimic din ceea ce se intampla azi in RM. Tradarea din 4 aprilie 2005 ii urmareste, ca un blestem, si pe alegatori, si pe liderii Opozitiei. Iata de ce, repet, Opozitia nu are alta varianta morala, decat anticipatele.
Bineinteles, aceasta varianta comporta mari riscuri. Nimeni nu poate garanta in favoarea cui se vor incheia ele – a comunistilor sau a Opozitiei. In situatia cand partidul lui Voronin nu va ceda controlul asupra televiziunii, este greu de crezut ca Opozitia va putea convinge opinia publica din interior ca alegerile au fost fraudate si ca nu ea este vinovata de evenimentele din 6-7 aprilie. Exista si alte necunoscute in aceasta ecuatie: ce vor face partidele care nu au trecut pragul electoral, unde se vor duce voturile lor, daca vor mai incerca o data marea cu degetul – la comunisti sau la liberali?; cum a influentat comportamentul tinerilor desolidarizarea liderilor Opozitiei de actele de vandalism din 7 aprilie?; cum se va comporta in continuare Romania – va ceda presiunilor UE sau se va solidariza cu Opozitia? s.a.m.d. Cu toate acestea, Opozitia nu poate alege decat varianta alegerilor anticipate. Orice dialog cu puterea ar fi amoral si ar insemna complicitate la fraudele si crimele comunistilor.
Aceasta s-ar solda nu numai cu decesul politic al Opozitiei, dar, ceea ce e si mai important, cu disparitia electoratului anticomunist – o varianta fatala pentru destinul si viitorul european si proromanesc al R. Moldova. Repet, riscul este urias, dar, chiar pierzand cateva mandate, Opozitia pastreaza sansa sa recucereasca la viitoarele alegeri electoratul pierdut in anticipate. O „conlucrare” cu comunistii ar insemna pierderea nu numai a electoratului, dar si a sperantelor ca el va mai putea fi recastigat vreodata.
