„Azi a venit un nou detaşament”, îi spun. „Chiar au venit?”, mă întreabă cu speranţă moşul, continuând să încarce saci de nisip.
Apele care au provocat multă durere în satele inundate au pus, în acelaşi timp, la încercare şi oameni, şi ministere, şi mitropolii. Secvenţele se aştern ca într-un film: poliţişti, până la brâu în ape, acoperă breşele din diguri şi localnici beţi, care le aruncă cuvinte urâte; carabinieri de 18 ani cară saci cu nisip mai grei decât ei şi tinerii satului ameninţat care, indiferenţi, joacă fotbal chiar alături de ape; oameni care au găzduit semeni sinistraţi şi oameni care au scumpit de două ori un pachet de ceai la magazin; liste în care se duce evidenţa ajutoarelor, dar şi mormane de haine şi încălţăminte răscolite de oricine a dorit; secretara Primăriei Nemţeni, care povesteşte că şi-a pierdut casa şi că e disperată, şi o cotmăreancă blajină şi obosită de situaţie, care, în loc de „La revedere”, ne-a invitat la intrarea în casa nouă pe care o aşteaptă ca pe o izbăvire.
Îi vom arăta pe aceşti oameni în TIMPUL de vineri…
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
