Primul, noi am avut pe agenda noastră un eveniment politic de anvergură – semnarea Acordului de Asociere a RM la UE – și a fost firesc ca toată suflarea să fie absorbită anume de acest eveniment. Al doilea – se consideră că „scandalul Bercea” (în care e implicată familia prezidențială) nu ne privește pe noi, fiind o problemă internă a României.
Al doilea motiv e justificat doar până la un punct; scandalul, cu adevărat, e unul intern, filozofia lui însă și lecția ce ne-a dat-o e și pentru noi, fiindcă ne regăsim în acest scandal. Cu România suntem nu numai frați de sânge, dar și frați de SISTEM. Cu diferențele de rigoare, suntem produsul aceleiași istorii și ideologii.
Cine urmărește cu atenție viața politică din România nu a putut să observe grave disfuncționalități, despre care, din considerente diferite, noi, aici, la Chișinău am evita să vorbim sincer și deschis. Adevărul e că în afară de România cea frumoasă și eternă pe care o iubim, mai e o Românie urâtă. Aceasta e România pe care o vedem seară de seară în emisiunile de scandal de la televiziunile din București, România lui Măruță și Bercea Mondialu.
Inhibată, anesteziată și paralizată, opinia publică sănătoasă și (auto)critică răzbate cu greu la aceste televiziuni. Oamenii normali și responsabili nu fac rating nici la București, nici la Chișinău. Cohorte de pretinși analiști și experți fac jocul clanurilor politice și interlope. Acest lucru s-a văzut cel mai bine în cazul „scandalului Bercea” când purtătoare de mesaj despre moralitate și justiție a devenit Izaura, fiica interlopului Bercea Mondialu…Fiind întrebată la o emisiune „de unde au țiganii atâția bani” ea a răspuns cu trufie și nonșalanță: Noi, țiganii, suntem oameni deștepți și știm a face bani…
Avem și noi „țiganii” noștri deștepți care știu a face bani. Noi nu am vorbit destul de răspicat despre concreșterea lumii politice cu lumea interlopă, despre banii interlopilor plasați în politică, despre oamenii politici moldoveni plătiți de lumea interlopă. Astfel, am evitat să privim deschis „la ceea ce e mai urât în lumea noastră”.
În acest context mi se pare extrem de important punctul de vedere exprimat de fostul premier român Mihai Răzvan Ungureanu care face, recent, un scurt dar pertinent inventar al „meritelor” lui Sandu Anghel (alias Bercea Mondialu) și al clanului său, dar și o radiografie necruțătoare a României de azi. Absolut toate concluziile lui ne vizează și pe noi. Reproduc acest articol, nu înainte însă de a puncta principalele teze, care ar trebui să devină un subiect de meditație și pentru opinia publică de la noi.
Mihai Răzvan Ungureanu începe cu un îndemn: „Să ne uităm la ce e mai urât în lumea noastră”. (Oare nu este și pentru noi valabil, oare nu e cazul să vedem și noi „ce e mai urât în lumea noastră moldovenească?!). Iată, aceste teze:
1. România e „un stat vulnerabil prin fragilitatea instituțiilor sale”; 2. „legăturile dintre oamenii politici și interlopi”; 3. „soluția vine de la Justiție, nu de la oamenii politici sau alți exaltați politici”; 4. „sursa răului se află în pseudo-parlamentarismul nostru”; 5. „trebuie regândită reglementarea spațiului public (punctele 7 și 8); 6. „schimbarea nu se poate face decât plecând de la exemplele negative ale societății românești”; 7. „Scandalul Bercea” este „chintesența unui sistem corupt și putred”. Concluzia finală: „E momentul pentru o purificare națională”.
Noi, moldovenii, avem sau nu avem nevoie de o „purificare națională”?
***********
Lui Bercea ar trebui să îi mulțumim,
de Mihai Răzvan Ungureanu
Cred că e cazul să ne folosim şi noi de Bercea pentru a ne rezolva multe dintre durerile ultimilor 25 de ani. Aşa că iată pentru ce avem a-i mulţumi interlopului providenţial care ne-a forţat, fără să vrea, să ne uităm la ce e mai urât în lumea noastră:
1. Cazul Bercea este un caz de manual din care avem de învăţat despre ce înseamnă un stat vulnerabil prin fragilitatea instituţiilor sale. Bercea şi familia sa nu trebuiau să ajungă niciodată în preajma preşedintelui României. De azi înainte, sunt convins că verificările celor care se vor afla în preajma celor care conduc România vor fi făcute cu mult mai multă atenţie.
2. Oamenii politici nu se vor mai afişa cu indivizi de teapa lui Bercea. Interlopii sunt interlopi şi nu nişte personaje simpatice din seriale TV. Astăzi, sper că a înţeles toată lumea că odată ce ai dat mâna cu ei sau ai stat la masă cu astfel de indivizi va fi greu să mai scapi imaculat din această poveste.
3. Cazul Bercea poate fi punctul de cotitură pentru Justiţia din România. Oricât de comentată va fi decizia Justiţiei, ea va fi acceptată fără echivoc şi ea va fi singura măsură pentru cine şi cu ce a greşit. Pot plânge analiştii TV oricât vor dori, dar soluţia vine de la Justiţie, nu de la politicieni sau alţi exaltaţi partinici.
4. Acum se poate discuta în public despre legătura veşnică dintre oamenii politici şi clanurile interlope. A mai fost cazul lui Cătălin Voicu, dar el a fost ignorat pentru că Antena 3 nu avea nici un câştig de pe urma lui. Cu cât fac mai multe emisiuni pe tema Bercea, cu atât vom avea mai mult de câştigat la nivelul opiniei publice.
5. Încep să se vadă slăbiciunile majore ale unei instituţii vitale pentru sistemul democratic: Parlamentul României. Călin Popescu Tăriceanu a transformat în armă politică o instituţie destinată protejării democraţiei. Ilie Sârbu număra senin corupţii, vreo 10 în parlament. E o ocazie minunată să ştergem cu ei pe jos. Parlamentul nu va scăpa de valul creat de cazul Bercea. Sursa răului se află în pseudo-parlamentarismul nostru.
6. De cazul Bercea s-au agăţat, ca de ultima şansă, o cohortă de penali, mercenari şi oameni lipsiţi de scrupule. Mulţi dintre ei plătesc poliţe personale, mulţi dintre ei sunt plătiţi ca să inventeze teme false şi unii trăiesc într-o naivitate auto-distructivă. Finalul cazului îi va mătura pe toţi deopotrivă.
7. Avem un caz de manipulare grosolană a opiniei publice. Nu e primul, dar sper să fie ultimul. CNA-ul e o ruşine şi o inutilitate. Reglementarea spaţiului public trebuie regândită. O fi distractiv să găzduim în public tot felul de deliruri şi mincinoşi patologici, dar să se facă în emisiunile de divertisment. E un moment de rescriere a funcţionării unei instituţii care a ajuns o ruşine publică.
8. Poate vom fi mai atenţi la cei pe care îi invităm în studiourile TV. Bercea nu e primul interlop care se lăfăie pe la televiziuni. A devenit o modă să aduci ce e mai murdar şi imund în prim-plan, iar noi, publicul, să ne desfătăm cu mizeriile unei lumi pe care o credeam străină de noi. Ei, uite că ea e lângă noi, face parte din viaţa de zi cu zi, şi e posibil să ne dicteze viitorul. Aşa că, să fim mai precauţi la dictatura ratingului, că o să ajungem să ne sufocăm de atâta succes mediatic.
9. Avem o problemă cu interlopii şi cu clanurile ţigăneşti (clanul Cârpaci, Stancu sau Covaci din Timişoara, clanul Corduneanu din Iaşi, clanul Măraru din Neamţ şi multe altele pentru că lista e incredibil de lungă) şi de această dată se poate discuta deschis. Unii evitau discuţia pentru că părea rasistă, alţii pentru că aveau legături strânse cu partea întunecată a societăţii româneşti. Aici nu e vorba de manele, lanţuri de aur şi cerşetorie în intersecţie. Aici e vorba de protejarea interlopilor de lumea politică.
10. Fără să vrea, Bercea şi interlopii săi, Antena 3, parlamentarii majorităţii, analiştii şi băgătorii de seamă ajută Justiţia să se elibereze de orice legătură ombilicală otrăvită. Chiar dacă e dureros procesul, chiar dacă există victime colaterale şi chiar dacă ştim că trebuia să facem acest lucru cu calm şi eleganţă, trebuie să acceptăm că schimbarea nu se face decât plecând de la exemplele negative ale societăţii româneşti. Ei vor rămâne exemplul la care ne vom raporta ani de zile atunci când vom vorbi despre expresia răului în societatea românească.
Bercea şi cei care îl folosesc sunt chintesenţa unui sistem corupt şi putred. De data asta, au ieşit atât de tare în faţa publicului, încât nu se mai pot ascunde. Cazul Bercea a deschis atâtea răni, despre care evitam să discutăm, încât aproape aş spune că e pentru prima dată când nu ne mai putem preface că avem la picioare o mare de puroi pe care, vrem nu vrem, va trebui să o curăţăm. E momentul pentru o purificare naţională
