„Așteptați-mă după Fidesco!”

Din nefericire, credeți-mă, când spun, din nefericire, chiar așa și este, de doi ani circul tot mai des, spre Chișinău și din Chișinău, minimum o dată pe lună, prin gara de Nord. Repet, din nefericire, pentru că la drept vorbind autoritatea nu oferă condiții pentru oameni.
La această gară se întâmplă multe lucruri ciudate. Începând de la atitudinea pe care o au șoferii și angajații gării care ne văd pe noi, călătorii, doar ca pe niște bancnote cu picioare, ajungând până la scheme de corupție care se petrec zilnic acolo cu buna știință a administrației gării care are din asta un procent bun.

Eu parcurg de fiecare dată o distanță de 140 de kilometri, aproape trei ore. Dar, sunt curse care parcurg distanțe de două ori mai mari și nu de puține ori m-am pomenit în situația că nu mai erau bilete spre destinația dorită și eram nevoită să plec în picioare. Imaginați-vă o călătorie stând în picioare câteva ore, mai ales pe drumurile noastre rele, – o călătorie de vis, nu alta. Desigur că cei care stau în picioare achită costul pentru călătorie, la fel ca cei care au reușit să își ia bilet din timp. Însă, acești bani se vor duce în buzunarul agentului economic al cărui microbuz vă „deservește”, și nu în bugetul gării. Astfel de călătorii în picioare sunt un lucru obișnuit pentru toți, deoarece le convine și șoferilor și conducerii gării, în afară de pasageri care nu le rămâne decât să accepte situația.

Dar nu e admisibil într-o țară normală astfel de (ne)condiții. Se cunoaște că în cazul când sunt mai mulți pasageri doritori de a se deplasa cu microbuzele gării spre anumite destinații, se oferă o cursă adăugătoare. Acest lucru nu se întâmplă la Gara de Nord, decât de sărbători și atunci rareori. Deși gara este obligată să pună curse adăugătoare, în așa cazuri, însă nimeni nu o face, nu e în interesul lor.

Un alt lucru interesant la gară sunt „foile de drum”, oferite de către angajatele gării șoferilor, pe aceste foi este indicat alb pe negru că în microbuz sunt doar persoane cu bilete și nu este indicat niciun pasager care merge în picioare. Desigur că nu e așa, angajatele închid ochii la astfel de scheme contra unei sume de bani, nu foarte mare, dat de la fiecare șofer per zi. Acești bani sunt oferiți în văzul tuturor de parcă așa și trebuie. Odată ce a primit documentele, șoferul este gata să meargă la drum. Imediat ce microbuzul a ieșit din gară, la doar câțiva metri este așteptat de pasagerii cărora nu le-au ajuns bilete. Aceștia stau acolo trimiși tot de șofer cu renumita frază: „așteptați-mă după Fidesco!”

Astfel, călătorii se îmbulzesc în coridorul de câțiva centimetri ai microbuzului. Alte câteva suflete stau înghesuite și lipite una de alta ca salamul într-un sandviș. Șoferul fericit pornește la drum și de la atâta fericire, dă volumul la maxim la muzică cu renumite „shansoane” rusești și manele via Nicolae Guță.

Desigur că nu poate administrația să ofere curse adăugătoare când în documente toți sunt mulțumiți și nu este nimeni care ar vrea să plece acasă în condiții cât de cât decente.
Pe lângă nefericirea care v-am descris-o mai sus, mai pot adăuga despre starea microbuzelor de la gară. Murdăria de pe scaune pe care ai putea-o lua cu cuțitul. Asta se întâmplă la gările noastre, acolo unde prețurile la bilete se măresc pe an ce trece, iar calitatea serviciilor scade pe zi ce trece.

Unica soluție e să vă luați, dacă puteți desigur, bilete din timp. Vă va costa chiar mai mult, dar atunci când mergi trei ore sau poate și mai mult în picioare, iar plus la asta în timpane îți răsună jdi menea, radnaia ai da și dublu.

P.S. Puteți face singuri un mic experiment, să cereți o cursă suplimentară dacă nu mai sunt bilete și veți vedea reacția doamnelor de la casă – o indiferență totală.