Recunosc, pentru mine e o adevărată sărbătoare naţională ziua în care se fac publice datele unui sondaj; acestea sunt un fel de manual de psihologie naţională care-mi ajută să stabilesc în plan diacronic (adică AICI şi ACUM) cum gândeşte neamul meu cel glorios, ce dispoziţie are la momentul dat, ce crede el despre direcţia în care merge ţara, cu cine va vota „dacă alegerile ar avea loc duminica viitoare” ş.a.m.d. O adevărată satisfacţie îmi provoacă acea categorie de cetăţeni care la toate întrebările răspund „Nu ştiu”. Niciun studiu istoric sau etnopsihologic nu te poate ajuta să înţelegi sufletul complex şi enigmatic al neamului nostru ca răspunsul „Nu ştiu”. Bieţii sociologi care realizează barometrele de opinie sunt mereu puşi la mare încurcătură când e vorba să explice acest fenomen. Enigmatici şi cuminţi, modeşti şi tăcuţi, pricepuţi ca toţi păţiţii, când nu-s siguri de ce sunt întrebaţi, răspund „Nu ştiu”. O mostră antologică de „Nu ştiu” o depistăm în ultimul sondaj de opinie. Astfel, la întrebarea dacă au participat sau nu la referendumul din 5 septembrie 3,3 procente au răspuns: „Nu ştiu”! Iaca-aşa: „NU ŞTIU. Poate am fost, poate n-am fost, de unde să ştiu eu?”. …Iar noi ne supărăm pe oamenii şi instituţia care au efectuat sondajul.
Luni, analistul politic Igor Boţan, într-o dezbatere tv pe tema sondajelor, susţinea cu patimă că moldovenii au discernământ. Sunt de acord şi nu ironizez. Nu ironizez fiindcă atunci când moldoveanul e întrebat ceva şi el se scarpină la ceafă şi întârzie cu răspunsul, iar apoi zice „Nu ştiu”, să ştiţi că în căp’şorul lui, ca în cel mai performant computer, se produc mii de operaţiuni de selecţie, analiză şi sinteză, se actualizează cele mai sofisticate scheme şi variante de răspunsuri. Şi până la urmă învinge… discernământul nostru naţional proverbial. Experienţa milenară l-a învăţat, totuşi, ceva pe moldovean: de ce s-o facă pe deşteptul, de ce să se „developeze” în faţa unor străini şi să le spună cu cine va vota, în cine are încredere, în cine nu are încredere… Mai ştii cum se întorc lucrurile mâine?…
Tot luni am urmărit la tv cum un ţăran trubadur din Cotul Morii a interpretat balada sinistraţilor. Balada a reconfirmat încă o dată două adevăruri. Primul, că moldovenii au discernământ. Şi al doilea, că românul se naşte poet. Balada i-a fost dedicată lui V. Filat (Prutule, vii din Carpat / Multe sate ai înecat / […] Ai trecut tu prin Nemţeni, măi, / Sărăteni şi Obileni / […] Casa tu mi-ai demolat / Noroc de domnul Filat / La toţi ajutor o dat). Am urmărit reacţia premierului şi mi s-a părut că balada trubadurului sinistrat l-a uns la inimă. Sunt sigur că opera poetului de la Cotul Morii le-a stricat rău dispoziţia colegilor de Alianţă. Deocamdată, nici Ghimpu, nici Lupu, nici Urechean nu au devenit eroi de baladă sau doină. Deşi au meritat şi ei. De aceea, eu cred că ei nu trebuie să se supere pe Filat. Dacă şi ei i-ar dărui trubadurului câte o casă şi un aspirator de praf, sunt sigur că ar reacţiona cu mult discernământ şi le-ar închina şi lor câte o strofă de baladă. De exemplu, pentru Urechean: Foaie verde matostat / Urechean nu a trădat, / Stima noastră şi mândria / El îşi face datoria, / Ne dă casă, aspirator, / Noi îl vom vota cu dor. Pentru Lupu: Foaie verde bob de linte / Lupu-i bun de preşedinte. / Ne dă casă, pătrunjel, / Noi îl vom vota pe el / E înalt şi e frumos, / Traiul nostru-i luminos! Pentru Ghimpu: Foaie verde, verde foaie / Mihai Ghimpu nu se-ndoaie, / El pătrunde ca un soare / Prin arhive şi dosare…/ Parcă noi nu l-am vota / De ne-ar da şi el ceva?
Asta e: dacă politicienii au discernământ, dacă sunt atenţi la nevoile neamului, neamul nu le rămâne dator şi cei mai sensibili şi mai cu discernământ reprezentanţi ai lui te fac erou folcloric în chiar timpul vieţii. Înainte vreme, când moldovenii nu prea aveau discernământ, marii haiduci deveneau eroi ai doinelor şi baladelor după trecerea la cele veşnice. La ce-ţi foloseşte însă gloria postumă? Moldovenii de astăzi, dovedind mai mult pragmatism şi discernământ, sparg vechiul tipar şi-i fericesc pe eroi cu o glorie antumă. Şi nu se tem de consecinţe, fiindcă, dacă mâine se schimbă puterea şi trubadurul este luat la întrebări incomode de către reprezentanţii noii puteri („Tu i-ai închinat o baladă lui Filat?”), el va răspunde, ca în sondajul lui Barbăroşie: „Nu ştiu”. Şi ce-o să-i faci, dacă omul nu ştie?
Acum la modul serios. Barometrul de opinie făcut public marţi nu trebuie să-i îmbete pe cei favorizaţi. El trebuie citit cu atenţie, pentru că moldovenii sunt oameni prea şmecheri şi prudenţi ca să spună ce cred. Să fim atenţi la un „detaliu” – moldovenii ştiu că e o ruşine să votezi cu comuniştii, dar votează cu ei, iar când sunt întrebaţi: „Dacă duminică ar avea loc alegerile parlamentare, cu cine aţi vota?”, le este ruşine să recunoască că vor vota cu comuniştii… Prin urmare, numărul de mandate pe care le va obţine PCRM pe 28 noiembrie ar putea fi mai mare. Să nu cumpărăm deci căpăstrul pentru mânzul din iapă…
