Sunt totuși fete care au ales să dea viață copiilor, chiar dacă constrângerea din partea celor apropiați a fost enormă. Prima perioadă după naștere, mămicile care nu au abilitățile, dar și posibilitățile necesare, pot trăi împreună cu bebelușul la unul dintre centrele maternale din țară. Un astfel de program are și Misiunea Socială Diaconia, denumit sugestiv „În brațele mamei”. 

Am ajuns „În brațele mamei” pe la amiază. În centru persista o adevărată atmosferă de sărbătoare. Ghirlandele, jucăriile, luminițele și câțiva brazi „te întâmpină” chiar de la intrare. Tonul îl dau râsetele molipsitoare ale bebelușilor și chipurile luminate ale mămicilor. Unele dintre ele încă sunt doar niște copile, care singure au nevoie de grija și mila părintească.

„I-am spus că nu fac avort”

Una dintre beneficiarele proiectului este Renata. O tânără de 20 de ani pe care am întâlnit-o în camera sa, legănându-și pruncul. În 2006 mama sa a decedat din cauza unei boli incurabile, tatăl a avut un accident rutier fatal, iar ea, la zece ani, a ajuns la orfelinat. Acolo a terminat nouă clase, iar ulterior a deprins meseria de bucătar la o școală profesională. De la 15 ani până la 18 și-a șlefuit abilitățile în bucătăria unui local din Chișinău. Între timp a cunoscut un băiat, cetățean străin, care-și făcea studiile în Capitală.

Jumătate de an au fost împreună aici, după care ea a aflat că este însărcinată. Când a împărtășit noutatea tatălui copilului, acesta a spus foarte clar că nu este pregătit să fie părinte și i-a sugerat să întrerupă sarcina. „I-am spus că nu fac avort. Tot atunci am luat legătura cu angajații orfelinatului unde am crescut, le-am spus situația, iar ei mi-au zis să mă întorc acasă că o să mă ajute”, povestește tânăra mămică. „Așa am aflat că există asemenea centre care pot să mă învețe cum să am grijă de copil: să-l spăl, să-l hrănesc sau să înțeleg când îl doare ceva”, spune Renata.

Renata cu fiul său Roberto

„Eu am purtat copilul sub inimă, eu o să-l cresc”

„În brațele mamei”, Renata a ajuns în iulie 2016. Acum fiul ei Roberto are cinci luni. Comunicarea cu tatăl copilului s-a întrerupt, când micuțul avea doar două luni. „L-a văzut pe Skype și mi-a propus să-i dau băiatul, contra unei sume de bani. Într-un fel, trebuia să-i vând copilul. I-am spus că nu-mi trebuie banii lui. Eu am purtat copilul sub inimă, eu o să-l cresc. Acest centru mă ajută mult. Aici avem acoperiș deasupra capului, mâncare și condiții decente, toate absolut gratuit. Mă mai ajută frații care sunt în străinătate. Îmi trimit bani, ca atunci când o să ies de aici să am cu ce-mi întreține copilul prima perioadă”, mi-a comunicat tânăra mămică.

Interlocutoarea mea așteaptă ca Roberto să împlinească șase luni, să-l poată da la creșă, iar ea planifică să profeseze în continuare meseria de bucătar, să-și închirieze o gazdă și să-i ofere copilului tot ceea de ce nu a avut ea parte în copilărie.

A aflat că este însărcinată la șapte luni

O altă proaspătă mămică, ajunsă recent la centrul maternal, este Cristina. O tânără de 16 ani, care s-a născut și a crescut într-o localitate din raionul Hâncești. Într-o cameră, luminată doar de razele soarelui, care-și făceau loc prin geam cu disperare, am găsit-o pe ea împreună cu micuța Măriuța, așa o dezmiardă maică-sa. Un boț de om de nouă luni cu ochi mășcați și albaștri, care a zâmbit practic pe parcursul întregii noastre discuții și s-a arătat foarte curioasă. 

Cristina cu fiica sa Maria

Adolescenta a venit la centru când era în a șaptea lună de sarcină. Inițial frecventa liceul seral, iar după ce a născut, educatoarele sau bunica stăteau cu fetița, iar ea mergea la ore. De când a împlinit șase luni, Maria merge la creșă, iar mama sa la studii. Înainte de sarcină, Cristina avea cu totul alte planuri. Dorea să termine studiile și să meargă la medicină. Noutatea însă, i-a schimbat perspectivele. „Aveam probleme de sănătate și am aflat destul de târziu că aștept un copil – la șapte luni. Când le-am spus părinților, mama era supărată pentru că s-a gândit că n-o să mai învăț, iar tata de la bun început a fost fericit și a zis că unde au mâncat patru, va avea loc și Măriuța”, își amintește tânăra.

„Vreau să obțin o profesie, să-mi întrețin singură copilul”

Angajații centrului maternal dau asigurări că la liceu Cristina are o reușită foarte bună. Acum adolescenta combină perfect studiile și grija față de copil. „Uneori chiar profit de situația asta”, susține ea zâmbind rușinos. „Profesorii mă înțeleg. Colegii se mai supără, dar asta e. Vreau să termin studiile și să obțin o profesie ca pe viitor să-mi pot întreține singură copilul. Nu cred că nașterea unui bebeluș te împiedică să mergi la școală. Maria zâmbește atât de mult, încât a cucerit și profesorii și colegii. Când o văd, toți sunt foarte bucuroși. Eu nu mă gândesc la ceea ce am pierdut pentru că am devenit mamă, dar mă gândesc la ceea ce am câștigat, am câștigat un copil minunat. Mereu este ieșire din situație, indiferent ce se întâmplă”, mărturisește beneficiara centrului.

„În brațele mamei”, Cristina va sta până în primăvara anului viitor, ulterior tot cu ajutorul Misiunii Sociale Diaconia, va beneficia de un „apartament de independență”, până va susține bacalaureatul. Între timp, tatăl Măriuței s-a căsătorit și va avea un alt copil, cu o altă femeie.

A devenit mamă la 14 ani

Cel mai puțin obișnuit caz pentru centrul maternal este cel al Vioricăi. O copilă de 14 ani, care acum două luni a adus pe lume un băiețel de aproape 4 kg și l-a numit Eduard. Pe ambii i-am întâlnit la ora prânzului. Cel mic sugea cu nesaț dintr-o sticluță cu lapte, iar maică-sa îl ținea atent să nu-i scape capul.

O bună parte din viață, fata a petrecut-o la internat pentru că atât mama, cât și tatăl ei au fost decăzuți din drepturile părintești. Adolescenta a ajuns în cadrul proiectului „În brațele mamei” înainte să nască. Este cea mai tânără beneficiară din istoria centrului. „Când am aflat că sunt însărcinată eram șocată. Unii spuneau să fac avort, alții ziceau să las copilul. Am ascultat cel mai bun sfat, al surorii. Când i-am dat noutatea prietenului, a zâmbit – era bucuros. A spus „Doamne ferește de faci avort”! M-a încurajat să nasc și a promis că vom avea grijă de bebeluș împreună. Acum vine la mine, îmi aduce diferite lucruri, cadouri pentru cel mic. Când o să ies de aici, o să fim împreună. El degrabă împlinește 25 de ani și lucrează în șahtă (n.red. mină de piatră)”, susține interlocutoarea mea.

Viorica și fiul său Eduard

Viorica recunoaște că între timp și-a restabilit relațiile cu mama sa, care acum jumătate de an i-a adus pe lume o soră. Dificil însă a fost acceptată de viitorii socri, acum însă, ei chiar o vizitează. „Aici avem tot ce-i trebuie unei mame cu copil. Toate ne împăcăm bine, parcă suntem o familie mare”, concluzionează copila de 14 ani, care arată și gândește mult mai matur.

„Ele nu cheltuiesc nimic din resursele proprii”

Mihaela Belei, coordonatoarea Programului „În brațele mamei”, susține că beneficiarele ajung aici fiind direcționate de către maternitățile din țară, de direcțiile de asistență socială sau ONG-uri. „Capacitatea instituției e de zece femei. Acum, spre exemplu, avem un singur loc liber, dar în general centrul este plin – mai ales iarna. Le oferim absolut tot de ce au nevoie. De la mâncare pentru copilași până la haine și încălțăminte chiar și pentru mame. Pe lângă aceasta ele mai beneficiază de consiliere socială, psihologică și spirituală. Din resursele proprii, ele nu cheltuiesc absolut nimic. Mai mult, noi chiar le îndemnăm să-și facă economii din indemnizația pe care o primesc pentru copil”, povestește coordonatoarea proiectului.

În regulamentul centrului este stipulat că perioada maximă de ședere este de 12 luni, administrația însă, uneori mai face și excepții. Specialiștii interacționează și cu membrii familiei beneficiarelor și se asigură că ulterior acestea au unde reveni cu copilul. Cele, pentru care familia nu este o soluție, au parte de cursuri de instruire profesională pentru ca pe viitor să fie capabile să-și asigure existența de sine stătător.

În incinta Centrului Maternal 

Centrul Maternal „În brațele mamei”, al Misiunii Sociale Diaconia, a apărut în luna septembrie 2011, ca un suport pentru mamele ce întâmpină dificultăți. De la implementarea programului, de serviciile centrului au avut parte 85 de cupluri mamă-copil. Cea mai în vârstă beneficiară a fost de 42 de ani, iar cea mai tânără de 14.