Avem şi noi talibanii noştri

Cineva (cine oare?) are un mare interes ca naţionalismul luminat şi demnitatea naţională – sentimente absolut indispensabile cetăţenilor unui stat – să fie interpretate drept isterie naţionalistă, extremism politic şi xenofobie.

Cineva (cine oare?) are un mare interes ca personalităţile publice din politică şi cultură, care îşi mai păstrează sentimentul demnităţii naţionale, să fie etichetate drept extremiste, marginale şi periculoase pentru statalitatea R. Moldova.

Întru atingerea acestor scopuri se pun fel de fel de bombe sub Alianţă, se organizează scandaluri legate de denumirea cursului de istorie, se organizează cete de „protestatari” care apară… puritatea ortodoxiei. Obiectivul urmărit e unul singur: cetăţenilor RM trebuie să li se inducă sentimentul dezgustului faţă de această ţară din cauza permanentei instabilităţi politice – instabilitate provocată, îndeosebi, de incapacitatea liderilor Alianţei de a alege şeful statului.

Indiferent cine e la guvernare în RM, există forţe care nu-şi modifică agenda, retorica şi metodele de acţiune. Una dintre aceste forţe o constituie un detaşament de aşa-zişi „creştini ortodocşi”, care acţionează sub umbrela politică, ideologică şi morală discretă a Mitropoliei Moldovei, subordonată canonic Moscovei. Am scris despre aceştia şi cu alte ocazii. Îmi amintesc cum tot nişte „apărători ai ortodoxiei” au vandalizat, pe 15 ianuarie 2007, redacţia Cotidianului TIMPUL, fiind ocrotiţi de poliţie şi de televiziunea „naţională” de atunci… Cineva (cine oare?) are un mare interes ca spiritul urii religioase şi al fundamentalismului spiritual să nu se stingă…

Un soi de fundamentalism nu mai puţin periculos se manifestă şi în zona identitară; demersul sincer al adevăraţilor români din RM fiind „bruiat” de fel de fel de voci care numai româneşti şi unioniste nu sunt. Un cititor care semnează „Bratu” (să fie oare colegul meu din primul parlament?) scria ieri pe forumul TIMPUL.MD, drept comentariu la editorialul meu: „Aţi uitat să le amintiţi moldoveniştilor că au şi ,,Dicţionarul moldovenesc-român” al lui Stati în ajutor… Să vorbească, deci, alde Voronin, Lupu, Filat, Braghiş, Sangheli şi toţi ceilalţi nepoţei ai lui Stalin pre limba lui I. D. Ciobanu şi a lui V. Stati! Şi să demonstreze lumii întregi cât de patrioţi ai ,,ţării” lor sunt! Dar şi denumirea ,,ţării” s-o schimbe de urgenţă, că şi aceasta este de împrumut: Moldova are dreptul să se numească doar partea din dreapta Prutului, că pe acolo curge râul Moldova, iar ,,ţara” lor să şi-o numească corect, după analogie: BÎCENIA! Şi naţionalitatea: BÎCENI!”.

Vedeţi cât de măiestrit şi profesionist sunt amestecate lucrurile, cum se încearcă sincronizarea până la identificare a mesajelor unioniste intelectuale paşnice cu defăimarea grosolană a noţiunilor „moldoveni” şi „Moldova”, de parcă acestea nu ar fi realităţi sută la sută româneşti! Dar, a nu recunoaşte glotonimul limba moldovenească din considerente lingvistice, culturale şi istorice, a polemiza cu argumente pe această temă nu e totuna cu a-i numi pe moldoveni boi, iar Moldova – „ţara boilor”. Eu, ca moldovean care ştiu de ce sunt român, mă simt profund jignit de asemenea manifestări de „simţire românească”… Fundamentalismul, extremismul patologic, bădărănismul intelectual ş.a.m.d., indiferent în ce zonă se manifestă, sunt fie reacţii ale unor minţi tulburi, fie provocări politice. De 20 de ani, cineva (cine oare?) are grijă ca aceste manifestări să nu înceteze… Cine oare?

P.S. Cu mulţi ani în urmă, m-am desolidarizat categoric de acei „patrioţi români” care denigrau numele de moldoveni, numindu-i „moldoboi” şi „moldoivani”. Am spus-o categoric: sunt mândru că-s moldovean, deoarece numai fiind moldovean sunt român. Unii „patrioţi români” m-au acuzat atunci de… „moldovenism primitiv”!?. Când comuniştii, venind la putere în 2001, au depus pentru prima dată, în mod organizat, flori la monumentul lui Ştefan cel Mare, am scris (avertizat) despre pericolul de a folosi acest simbol al românismului şi unităţii româneşti nu numai împotriva României, dar şi împotriva românilor din R. Moldova. Din păcate, avem prea mulţi idioţi utili care nu au priceput acest lucru şi au continuat să-şi bată joc de tot ce este moldovenesc. După 20 de ani de la declararea Independenţei, ne-am pomenit într-o situaţie puţin spus stupidă – penibilă şi fără ieşire: duşmanii dintotdeauna ai românilor au reuşit sau sunt pe cale de a reuşi să ne lipsească de principalul argument al românităţii şi românismului nostru – moldovenismul. Acest lucru nu le-ar fi reuşit niciodată, dacă nu ar fi fost ajutaţi de unii „patrioţi români” şi „unionişti” de la Chişinău, care cu atâta înverşunare calcă în picioare numele „Moldova” şi „moldoveni”, spre marea bucurie a ştiţi dumneavoastră cui…