Cred, că nimeni nici nu sesizează faptul ce se întâmplă cu adevărat în acest spațiu social situat în partea de sud-est a Europei. În acest spațiu doar se trăiește pentru a exista, se trăiește doar pentru a spune că există viață.
Este firească o asemenea concepție despre dezvoltarea umană. Este firesc și faptul că omul din acest spațiu al naturii acceptă orice tentativă de a-i fi subminată viața și dezvoltarea. Totul este firesc și acceptabil, chiar și în conceptul de a fi sau a nu fi considerat om cu o anumită identitate. Astfel, ar fi o dificultate de a pronunța numele acestei societăți ce are în proprietate individul uman. Dar, totuși, trebuie să-i identificăm numele, indiferent de faptul vrea ea sau nu vrea acest lucru.
Societatea de oameni cu nume Basarabia este încă la mari începuturi și la o mare răscruce de drumuri. Cu toate că face parte din secolul XXI al epocii istorice contemporane, însă realitatea proceselor metafizice ale acesteia este complet contrară. Realitatea nu este altceva decât o epocă dominată de primitivism cu autoritatea excesivă a unui grup de oameni ce conduc această comunitate socială. Autoritatea acestora, cu puterea de a comanda, este prezentă în fața publicului cu o capacitate uimitoare de influență. Conducătorii comunității în cauză sunt ca niște suverani ce își permit orice poziție care poate influența masele. Pe când masele sunt constrânse să asculte și să accepte în totalitate tot ceea ce realizează domnitorii acestei comunități. Acest lucru se întâmplă și în Basarabia la răscruce de drumuri și de dezvoltare umană dintre epoca primitivă și cea modernă.
În existența umană totul este acceptabil, dar cu unele abateri. Astfel, ar fi normal ca și în Basarabia să existe unele abateri sau reguli în comportamentul guvernatorilor. Aceștia din urmă, fiind destul de „sătui” în toate, cred că le-a venit timpul să mai dea ascultare și de-ale gurii și altora, adică celor oropsiți de soartă. Cu atât mai mult, acești conducători care exercită puterea în numele statului trebuie să dea socoteală și „celor oropsiți de soartă” absolut în toate acțiunile realizate în cadrul țării. Din categoria „celor oropsiți de soartă” face parte poporul basarabean care este flămând, chinuit, batjocorit și fără identitate. Identitatea acestora pentru oamenii puterii din stat nu există sub nicio formă ca valoare, ea există doar ca un element de inferioritate și dispreț față de omul din subordinea lor. Identitatea poporului basarabean în viziunea guvernanților este recunoscută și egalată cu identitatea ființelor vii proprie animalelor ce au doar organe de simț, mișcare și sistem nervos, care nu pot reacționa în alte condiții și situații. Astfel și omul prezent în societatea basarabeană nu-și poate expune părerea proprie în mod public, deoarece nu este acceptată, nu este ascultată, nu este binevenită, pentru că contravine principiilor de existență și viață a persoanelor din stat ce conduc societatea. Cu atât mai mult, părerea celui oropsit de soartă, în cele din urmă, ar putea fi un prilej de a-i pune în pericol propria viață și existență în propriul mediu social. Puterea statală, în cele din urmă, restrânge și subminează existența întregului popor, menit doar de a suporta nelegiuirile acestora.
Deci, putem spune că Basarabia este o societate unde puterea statală a transformat țara într-o anarhie absolută și aceasta, la rândul ei, a monopolizat toată sfera de activitate socială și publică. În același timp, în acest teren al anarhiei există o masă de oameni, poporul, care își duce viața din greu de la o zi la alta, traversându-și existența printr-o sărăcie și umilință nemaipomenite. Într-un stat normal, o asemenea situație de criză ar putea fi considerată o tragedie națională, însă în Basarabia totul se reduce la normalitate. O realitate în care omul societății este privit prin prisma unor dogme din antichitate, iar administratorul acestei societăți nu este altceva decât un potențat, care în acțiunile sale nu ține seama de nimic și de alții, și guvernează totul în mod arbitrar după bunul său plac. Totul ce se întâmplă este ca un spectacol fără spectatori, iar acțiunea spectacolului este o dramă reală a societății, unde jefuitorii și netrebnicii de la putere știu care sunt căile cele mai prielnice în a sustrage bunurile publice în propriile buzunare și, în același timp, de a înrobi poporul pe cele mai ușoare căi ale administrării. De aici vine și fireasca dramă națională a societății și a celui oropsit de soartă – masele de oameni sunt prea indiferente față de tot ceea ce se petrece în jurul lor și în societate.
O realitate paradoxală, dar fără precedent. Societatea basarabeană prezentă în viața socială a omului este cu prea multe lacune. Existența umană într-un asemenea spațiu social este destul de alarmant care îngrijorează și opinia publică internațională. Este de necrezut acest lucru în epoca modernă a civilizației, dar cu regret este o dezvoltare umană ce se produce în Basarabia – Republica Moldova. Omul acestei societăți este îndobitocit de un asemenea destin. O mare parte din populație nu numai că și-a pierdut facultățile morale, dar cu atât mai mult și-a pierdut credința totală în divinitate. Populația locală din acest spațiu al universului este atât de dezorientată de oamenii puterii, încât nu deslușește clar unde se regăsește și pe unde trebuie să o apuce pentru a regăsi drumul corect spre lumină. Mediul social existent, fiind afectat de virusuri otrăvitori ai conducerii din stat, întunecă la nesfârșit mentalitatea omului, ca să nu mai existe în mod autentic ca popor și națiune. Poporul divizat în diverse partide și grupări sociale s-a împotmolit într-o fază de spirit complet contrară unei conviețuiri umane normale. O mare parte din populația băștinașă a pierdut orice orientare socială și nu mai dorește să-și recunoască nici măcar originea de neam și națiune. Tendințele sunt diferite care, în rezultat, afectează și mai mult situația socială și relațiile dintre oameni. Idealurile naționale ale populației băștinașe sunt spulberate de niște iluzii străine care nu sunt compatibile cu totalitatea valorilor naționale. Mișcările naționale pentru reîntregirea neamului românesc și-au pierdut din capacitate, fiind doar niște doleanțe ale unor mici grupări sociale și politice. Clasa intelectuală, care trebuie să exercite autoritatea superioară în societate, deseori își manifestă atitudinea incorectă, necoordonată și inadmisibilă în soluționarea problemelor sociale și în realizarea idealului național de a promova și dezvolta un stat modern și integru.
Menținerea la conducerea din stat a unor personalități cu caracter mediocru și corupt este o dovadă reală că o asemenea societate nu va fi niciodată capabilă să întreprindă măsurile necesare pentru a ieși din impasul social atât de grav afectat. Este o luptă continuă pentru menținerea puterii în stat pe principii neautentice și neadecvate, unde scopul central este de a ține și a vedea în întuneric un popor și o societate întreagă, falsificându-le, în același timp, istoria și graiul națiunii, originea acestui neam și pământ. Situația politică și socială ce decurge din diverse împrejurări și orientări este ca o epidemie contagioasă ce afectează destul de grav societatea, conștiința umană și comportamentul uman. Acest lucru se întâmplă, în special, în localitățile rurale unde au rămas și locuiesc, în majoritatea cazurilor, persoane de vârsta a treia. Deci, acesta este terenul cel mai favorabil pentru a influența psihologia omului cu efecte negative. Dar, un asemenea proces contagios al epidemiei se produce și în zona urbană a societății, unde locuiește, în mare parte, colectivitatea intelectuală și tineretul studios, capabil de o gândire trează. Însă contrar voinței omului, aici situația devine și mai gravă față de zona rurală, deoarece conflictele de interese cu conținut politic și social capătă un caracter și mai contagios care destabilizează și mai mult mediul social existent.
Evenimentele ce cuprind haosul și anarhia din societate nu sunt altceva decât expresia unei atitudini inumane a clasei politice și a clasei de guvernare, ce au scop doar distrugerea până în talpă a acestei societăți. Nu a rămas nimic sfânt pe această bucată de pământ, decât suferința și îndurarea poporului care trăiește de la o zi la alta în foame, nedreptate și necaz. Disperarea poporului a ajuns la limită. Astfel, societatea basarabeană (R. Moldova) devine învingătoare la sărăcie în podiumul european și mondial – ultimul loc în clasamentul european și printre ultimele locuri în lume (clasament mondial). Este o tragedie națională, însă acest lucru nu-i afectează absolut deloc pe acei oameni ce stau la guvernarea țării. Comportamentul acestora continuă să se manifeste, în același mod, cu multă indiferență și nepăsare față de popor și societatea pe care o administrează. Situația critică din ultima perioadă a eșuat complet de sub control, iar anarhia și fărădelegile clasei dominante au demarat o activitate care depășește cadrul legal și uman, fiind recunoscut atât în plan național cât și mondial. Mijloacele financiare ale țării s-au epuizat în totalitate, iar organismele internaționale nu mai vor să acorde ajutorul financiar corespunzător din principii de neîncredere în această țară. Deci, este firesc că, într-o asemenea societate cu asemenea cârmuitori, poporul își va trăi mereu viața în suferință, iar nivelul de dezvoltare umană al acestuia va fi acel conținut care va reflecta epoca primitivă a unei comunități.
Galina Martea
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
