Bătălia surdă pentru Primăria Chișinău

Afirm asta, știind că alegerile locale sunt, în RM, în aceeași măsură politice și partizane, precum sunt și tributare personalității candidaților. Cu alte cuvinte, Dorin Chirtoacă, de exemplu, va beneficia enorm de pe urma deciziei de a nu participa la guvernarea Partidului Liberal. Este adevărat că, pe zi ce trece, vedem din ce în ce mai multe dovezi că absența liberalilor din coaliția de guvernare nu s-a decis doar în sediul din strada Nicolae Iorga. Din contra, aceasta pare să fi fost, în mod ironic, o decizie comună tacită, care părea să fie, în contextul de atunci, în avantajul tuturor actorilor implicați.

Lăcomia și aroganța celor doi membri ai coaliției minoritare, însă, au făcut ca cel mai avantajat de decizia comună din iarnă, să fie Partidul Liberal. În iunie se va vedea cum acesta va profita din plin de riscurile demne de niște kamikaze ale PLDM și PD, Dorin Chirtoacă adjudecându-și al treilea mandat de primar. Este adevărat, fiind în opoziție față de două partide care după „câștigarea” alegerilor au uitat de propriii lor alegători, este și greu să nu profiți. Chiar dacă nu faci mare lucru, așa cum este și cazul PL. Probabil că dacă purtătorii de mesaje liberali și-ar fi luat liber din februarie până acum, când va începe pe bune campania, rezultatul ar fi fost același. Asta pentru că presa, ONG-urile, iar mai nou câteva zeci de mii de oameni prezenți fizic în Piața Marii Adunări Naționale, le-au îndeplinit cu brio rolul de opoziție, demascând o mare parte din abuzurile celor două partide „proeuropene” care concurează cu PL pentru această nișă de electorat. Numai investigațiile Ziarului de Gardă, ale TIMPULUI și ale altor instituții mass-media, cât fac! Și asta fără să fi avut o deschidere în vederea preluării materialelor de către SRL-urile mediatice partizane.

Partea proastă pentru liberali, este că ei înșiși au dezamăgit publicul proeuropean cu așteptări prea mari pentru un stat ca RM. Prin urmare, voturile pe care le vor acumula la locale, atât pentru primărie, cât și pentru consiliu, vor fi, mai mult ca niciodată, date cu ciudă, în loc să fie date cu entuziasm. Iar conștientizarea acestei triste realități te face să vrei să pleci din republică și să nu te mai întorci, chiar și în 2015, când mai toți moldovenii vor fi văzut, sau poate doar auzit, măcar o dată în viață, cum se trăiește în Uniunea Europeană.

Tragismul situației în care ne aflăm este subliniat cel mai dur de candidatura unui personaj macabru, desprins parcă dintr-o altă lume și dintr-un alt veac. Faptul că sunt șanse mari ca în turul II să ajungă cineva care a condus guvernul într-o perioadă de autoritarism antieuropean crunt, care și-a amenințat concetățenii că-i va împușca dacă vor ieși în stradă să se exprime, care a cedat pe bani mărunți unui stat neofascist infrastructură de interes național și care nu a manifestat vreodată viziune demnă de un om de stat, ar trebui să ne facă să ne îngrozim. Dacă noi, în 2015, continuăm să locuim alături de niște concetățeni de-ai noștri care n-au știut să producă altceva decât o Zină Karabină decredibilizată total, înseamnă că trăim într-o societate nu doar divizată, ci și surdă, la fel ca bătălia politică pe care o experimentăm. Tocmai de aceea, reformele dure sunt absolut necesare. Iar acestea pornesc de la nivel local, de la puterea executivă. În 2015 nu mai suntem în aceeași situație ca în 2007 și 2011, când i-am acordat o șansă unui primar tânăr, cu viziuni moderne și civilizatoare. Astăzi suntem în situația de a-i acorda un vot de încredere unui primar care timp de 8 ani a fost în opoziție față de un sistem corupt, care nici astăzi nu s-a dat la brazdă, dar care are mai multe șanse să se dea cu același primar, decât cu un altul. Fie acesta un el învechit și corupt, o ea sovietizată, sau o altă ea mai flexibilă decât ar fi cazul.