Alegerile prezidențiale din 2016 au demonstrat, chiar și pentru cei care se făceau că nu cred acest lucru, că diaspora reprezintă un potențial considerabil din punct de vedere electoral. La cele 100 de secții de vot, deschise în afara R. Moldova, s-au prezentat în turul doi al scrutinului prezidențial, circa 140 de mii de alegători – aproape dublu față de prezența la vot la parlamentarele din 2014 şi aproape de opt ori (!) mai mult decât la alegerile din aprilie 2009. Această dinamică ascendentă poate fi explicată prin conjuncția mai multor factori. De-a lungul ultimului deceniu, diaspora a devenit mult mai atentă la evenimentele din viața politică a R. Moldova, conștientizând tot mai mult impactul real pe care îl poate avea mobilizarea sa la rezultatele scrutinelor naționale. Totodată, și creșterea neîncetată a numărului celor plecaţi din ţară contribuie în mod direct proporțional la creșterea numărului voturilor de peste hotare: în ultimii ani, are loc un transfer continuu al celor mai activi alegători, care își mută locul de trai din țara de origine.
Evident că creșterea potențialului electoral al diasporei nu poate fi trecută cu vederea de partidele politice din R. Moldova. Astăzi, fiecare partid important acordă o atenție sporită acestui segment de alegători, membri ai diasporei se regăsesc în organele de conducere ale unor formațiuni, programele partidelor conțin capitole întregi dedicate diasporei, iar cetățenii din afară constituie tot mai des obiectul discursului politic autohton. Vremurile când noțiunea de „diasporă” era neglijată cu desăvârșire de către autoritățile R. Moldova au plecat în istorie. Dacă, înainte de 2009, funcționarii diplomatici moldoveni nu se sinchiseau să eticheteze oamenii plecați la munci grele peste hotare ca pe o „rușine a țării”, astăzi utilizarea unui atare calificativ ar avea consecințe extrem de nefaste pentru imaginea oricărui politician. De aceea, bătălia pentru voturile diasporei atrage, în ultimul timp, tot mai mult atenția jucătorilor cu pondere din politicul moldovenesc.
Poziționarea geografică a acestui „centru” este una strategică
Așa cum era de așteptat, nu doar partidele politice de orientare proeuropeană, de dreapta sau de centru-dreapta, își îndreaptă în prezent atenția în direcția diasporei. În turul doi al prezidențialelor din 2016, prorusul Igor Dodon a acumulat aproape 20 de mii de voturi (circa 14%) în diasporă, dintre care aproximativ jumătate în țările occidentale. Chiar dacă cele 10 mii de voturi obținute de actualul președinte în Vest reprezintă un rezultat modest în comparație cu cele aproape 120 de mii de voturi cu care s-a ales în aceleași țări Maia Sandu, această cifră a constituit, totuși, un semnal în atenția partidelor de orientare prorusă.
Într-un răstimp relativ scurt, partidele de stânga au dat primele semne de conștientizare a existenței unui bazin electoral potențial în diasporă. Astfel, la mai puțin de un an de la alegerile din 2016, prima dintre formațiunile proruse care a pornit în „misiunea de cucerire a diasporei” a fost Partidul Șor. La finele lui 2017, formațiunea condusă de cel menționat de 74 de ori în Raportul Kroll, și-a deschis un „centru de reprezentare și susținere a concetățenilor” în orașul italian Bologna – în inima unei regiuni care cuprinde Centrul și Nordul Italiei, unde s-au stabilit zeci și sute de mii de cetățeni moldoveni plecați de acasă în ultimii 20 de ani. Poziționarea geografică a acestui „centru” este una strategică, Bologna aflându-se la o distanță de 1-2 ore de drum cu mașina atât de centrul Italiei (Firenze, Perugia, coasta Mării Adriatice), cât și de regiunile unde sunt stabilite comunități mari de basarabeni din Nordul Italiei: Padova, Veneția, Mestre, Verona, Parma, Milano ș.a.
Un singur concert costă câteva zeci de mii de euro
Din momentul inaugurării sale, oficina Partidului Șor din Italia s-a manifestat în mod deosebit de gălăgios, prin organizarea unui număr mare de concerte, serbări, petreceri și sărbători cu toate ocaziile posibile și imaginabile – toate cu acces gratuit și cu participarea vedetelor din R. Moldova. Mai mult, celor prezenți li se oferă tot felul de cadouri, mâncare și băutură pe degeaba, sunt organizate tombole, iar celor domiciliați puțin mai departe li se pune la dispoziție transport fără bani. Artiști, care acceptă să fie protagoniștii acestor sindrofii, sunt răsplătiți cu onorarii grase, fiindu-le asigurate biletele de călătorie, și toate cheltuielile legate de cazarea lor și a tehnicienilor care îi însoțesc. Din spusele martorilor oculari, la aceste evenimente sunt prezente de cele mai multe ori echipe numeroase de dansatori și animatori din R. Moldova, care ajută la organizarea și „buna desfășurare” a petrecerilor. Oricine a organizat vreun eveniment cultural în țările occidentale cunoaște că, pentru desfășurarea unui concert în condiții modeste (când numărul persoanelor venite din țară este foarte mic și durata șederii artiștilor în orașul de destinație nu depășește două-trei zile), sunt necesare sume importante de bani – de câteva mii de euro. În multe cazuri, aceste sume nici nu sunt recuperate din contul biletelor vândute, diferența rămânând a fi suportată din contul resurselor financiare ale organizatorilor. Având în vedere experiența organizării unor atare evenimente, putem constata că, pentru fiecare sărbătoare de la Bologna, Partidul Șor cheltuie, cel puțin, câteva zeci de mii de euro. Bani care, așa cum ne informează Raportul Kroll și investigațiile justiției din R. Moldova (Ilan Șor fiind condamnat la șapte ani de pușcărie, pentru o serie de acuzații legate de participarea sa la furtul miliardului), provin tot din miliardul subtilizat, adică sunt bani scoși din buzunarele noastre.
Justiţia italiană nu permite utilizarea banilor murdari în scopuri „caritative”
Aici apare întrebarea: cine şi de ce participă la acțiunile publice organizate de „centrul de reprezentare și susținere” de la Bologna, dacă este binecunoscută proveniența ilicită a mijloacelor financiare din care sunt plătite aceste evenimente? În parte, răspunsul la această întrebare ține mai degrabă de expertiza psihologilor, însă noi nu intenționăm să judecăm sau să punem pe cineva la stâlpul infamiei. Vom aminti doar că viața de toate zilele în diasporă este diferită de imaginea pe care și-o creează unii cetățeni, care-și închipuie că Occidentul prosper așteaptă migranții din Est cu brațele deschise și le oferă imediat casă, masă și un trai îndestulat. În diasporă, sunt foarte mulți necăjiți, care muncesc din zori și până în noapte, uneori pentru salarii foarte mici, sau care suferă de fenomenul declasării sociale, fiind nevoiți să accepte munci necalificate pe care băştinaşii nu le vor. Sunt oameni marginalizați și aflați în condiții de precaritate, care abia își mai văd capul de responsabilitatea, pe care o poartă față de rudele rămase în R. Moldova. Nu toți dispun de timp pentru a se informa despre subtilitățile politicii de acasă și nu toți se interesează în detaliu de conținutul Raportului Kroll. Unii dintre ei, chiar dacă află cine este Șor, nu ezită să folosească următorul raționament: „În Moldova noastră toți fură, dar ăsta măcar are obraz să ne întoarcă o parte din ce a furat”.
Nu cred că e cazul să-i judecăm prea aspru pe aceşti oameni. Mai degrabă, ei ar trebui informați corect, treziți la realitate, aduși la condiția de a înțelege că acest mod de a face politică din bani murdari ar trebui să dispară. Iar în privința „centrului” de la Bologna, este necesară inițierea unei cauze penale de către justiția locală, care nu permite funcționarea pe teritoriul Italiei a reprezentanțelor partidelor politice înregistrate în alte state. La fel cum nu permite utilizarea banilor murdari în scopuri „caritative” sau pretins „culturale”.
Ruşinea de la Mestre ar putea fi repetată la Torino
Un semnal optimist a venit în ultima perioadă din aceeași regiune a Italiei de Nord. Tentativa lui Șor de a-și extinde tentaculele în alte orașe italiene cu unele comunități importante de basarabeni s-a soldat cu un eșec de răsunet. Concertul organizat de Șor la Mestre (Veneția), la 28 octombrie, a fost huiduit de un grup important de protestatari, iar în sală au fost doar câteva zeci de persoane. Mult mai numeros era grupul de tehnicieni și de dansatori veniți din R. Moldova, decât cel al spectatorilor.
Pe 18 noiembrie, va avea loc o nouă tentativă de acest gen, de această dată la Torino. Acolo unde Șor și mercenarii săi vor fi întâmpinați de un alt protest al oamenilor conștienți, care nu vor permite exportul de mizerie și de metode politice banditești în diasporă.
Dorin Dușciac, Paris, Franța
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
