Săptămâna trecută, un cititor al ziarului TIMPUL a solicitat ajutor din partea redacţiei noastre. „Am apelat la voi ca la Serviciul de Urgenţă. Nu mai ştiu ce să fac. Ajutaţi-mă, vă rog! Fiul meu, dependent de nouă ani de hemodializă, va muri cu zile în spitalele de la noi. Pentru el, numărătoarea inversă a început…”.
„Soţia m-a sunat în timp ce eram la serviciu şi a început să plângă. Nu avem de unde face rost de dializoare bune pentru fiul nostru. Cele care ni se dau de la spital îl vor răpune în cel mult o lună… Suntem în culmea disperării”, şi-a început, pe o notă disperată, povestea bărbatul care, motivând că îi este frică pentru sănătatea fiului său, a solicitat să-i păstrăm anonimatul. „Nimeni încă n-a îndrăznit să povestească vreodată ce se întâmplă cu adevărat în spitalele noastre”, adaugă el… Din cele relatate, aflăm că este vorba despre o familie condamnată să se afle veşnic prin spitale şi asta pentru că şi fiul, şi soţia interlocutorului nostru sunt de mai mulţi ani dependenţi de hemodializă. Deşi până acum lucrurile nu au decurs nici pe departe bine, bărbatul spune că supravieţuirea fiului lor ar fi în pericol din cauza calităţii proaste a procedurii de hemodializă care se face în spitalele noastre. Iar problema nu ar fi profesionalismul medicilor, ci noile dializoare procurate de Ministerul Sănătăţii (MS), care nu asigură o curăţare suficientă a organismului.
„Băiatul meu mai are la dispoziţie două săptămâni”
„Fiul meu face procedura de trei ori pe săptămână. Una din trei este realizată cu un dializor ce are o capacitate de curăţare de trei ori mai mică decât cele anterioare. Problema e că cele bune se termină deja…”. Bărbatul spune că a solicitat mai mulţi specialişti de peste hotare, care au calificat noua achiziţie a MS drept una nesigură pentru viaţa şi sănătatea unui pacient bolnav de nouă ani, care cântăreşte 80 kg. În aceste condiţii, el a recurs la diverse metode pentru a face rost de dializoare bune de peste hotare. „Am făcut tot ce am putut ca să-l menţin pe fiul meu în viaţă. Acum nu mai ştiu cum să le găsesc. Mai am la dispoziţie două săptămâni – dacă nu rezolv ceva până atunci, fiul meu se va stinge încetul cu încetul. Starea în care se află nu-i permite să renunţe nici măcar la o procedură de hemodializă…”.
„Am insistat să văd paşaportul tehnic”
Ca să ne asigurăm că nu vorbim despre un personaj imaginar, am solicitat să discutăm şi cu fiul bărbatului, pe care îl vom numi în continuare Andrei. Despre faptul că tânărul are probleme de sănătate te convingi de la prima vedere. Mult mai vorbăreţ, mai calm, mai optimist decât tatăl său, îmi povesteşte cum e să suferi de insuficienţă renală în RM. „Ne confruntăm cu foarte multe probleme, dar cea mai stringentă la moment e calitatea dializoarelor. Am aflat care este diferenţa dintre ele, insistând să mi se prezinte paşapoartele tehnice. Aşa am descoperit că filtrele şi dializoarele pe baza cărora ne e curăţat sângele sunt diferite. Dacă, luni, procedura de dializă se realizează cu un filtru cu suprafaţa de curăţare de 1,7 metri pătraţi, miercuri sau vineri beneficiez de unul cu o capacitate de scoatere a toxinelor de doar 0,8 metri pătraţi. Vă daţi seama ce se întâmplă cu restul organismului, care nu e curăţat?”. Andrei mai spune că bolnavilor li se fac proceduri chiar şi cu dializoare pentru copii, prevăzute pentru bolnavi ce nu depăşesc 40 kg. „Dacă ministerul nu vrea să ne dea filtre de calitate, măcar să-mi spună de unde pot să le procur. Sunt gata să dau oricât ar costa, doar să-mi ştiu fiul în siguranţă”, zice tatăl lui Andrei.
Ministerul Sănătăţii: „Scopul lui este discreditarea instituţiei”
Deoarece Andrei şi tatăl său au solicitat să nu menţionăm despre ce spital este vorba, am cerut opinia autorităţii supreme în domeniu. Am mers cu un exemplar al unui dializor, apreciat de bolnav ca „bun de aruncat la gunoi” şi care face parte din seturile de dializoare şi consumabile pentru hemodializă, procurate de MS prin licitaţie, în primăvara acestui an. Ministrul Andrei Usatâi s-a arătat convins că în cazul dat nu e vorba decât de o încercare de discreditare a instituţiei, iar bărbatul ar fi trimis de cel care a deţinut monopolul asupra importului de dializoare timp de 20 de ani: „Fostul monopolist – Fresenius – doreşte cu orice preţ să-şi recapete zona de influenţă. Dializoarele noi sunt la fel de bune ca şi cele anterioare. Avantajul lor e că sunt mai ieftine, deci, plătim mai puţini bani pentru aceeaşi calitate. Mai mult, pot să vă asigur că dispozitivele procurate dispun de certificate de calitate, care corespund standardelor ISO”. Cât priveşte înrăutăţirea stării sănătăţii pacientului în urma procedurilor de hemodializă ineficiente, ministrul Usatâi spune că ministerul este ţinut la curent cu starea de sănătate a pacienţilor prin rapoarte frecvente. „În niciun raport nu a fost menţionat despre vreun caz de acutizare a stării de sănătate la bolnavi. Dacă nu a fost menţionat în raport, înseamnă că nu s-a întâmplat”. În astfel de cazuri, potrivit lui Andrei Usatâi, rapoartele ar fi informat despre şocuri anafilactice, febră bruscă sau chiar reanimare. Ministrul Sănătăţii ne-a mai spus că nu va fi realizată nicio anchetă de serviciu pentru a verifica dacă într-adevăr în spitalele de la noi filtrele sunt utilizate necorespunzător cu masa corporală a pacienţilor, pentru că se bazează pe profesionalismul colegilor săi de specialitate.
„Aceasta e o moarte cumplită, doamnă!”
Într-adevăr, tânărul Andrei nu a suferit niciun şoc anafilactic şi nici nu a fost în comă, dar, spune el, calitatea proastă a hemodializei se resimte. „Când curăţarea nu se face calitativ, organismul îmi dă de ştire prin dureri cumplite de muşchi, senzaţie de oboseală, ameţeli, greaţă… Credeţi-mă, ştiu cum se face o procedură corectă de hemodializă. Am făcut mai multe proceduri peste hotare. Când le-am povestit despre ce se întâmplă aici la noi, medicii s-au alarmat şi ne-au spus că aici ne omoară. Încet, dar sigur”. Întrebaţi de ce nu îşi revendică drepturile în instanţă sau de ce le este frică să-şi facă public numele, Andrei şi tatăl său mi-au răspuns: „Nu pot să denunţ un medic de care depinde viaţa mea în totalitate. Nu vreau să mor. Nici nu vreţi să ştiţi în ce chinuri poate muri un om lăsat fără hemodializă. E o moarte cumplită, doamnă!”. Totuşi, dacă Ministerul Sănătăţii nu se va autosesiza în cazul fiului său, bărbatul spune că este gata să se adreseze la CEDO.
Dializa este un tratament pentru persoanele în stadiu avansat de insuficienţă renală cronică şi face ceea ce rinichii bolnavi nu mai pot să facă. Atunci când cineva e pus pe dializă, înseamnă că rinichii săi nu mai filtrează sângele, iar deşeurile se acumulează în organism, cu riscul de a ajunge la un prag toxic şi apoi letal. Astfel, hemodializa permite epurarea sângelui de deşeurile care sunt eliminate în mod normal prin urină. Un bolnav cu insuficienţă renală cronică trebuie să stea 18 ore pe săptămână la aparatul de filtrat sângele – necesitate absolut indispensabilă.
Adrian Tănase, specialist principal al Ministerului Sănătăţii în Urologie, Dializă şi Transplant renal
Cine este acest bolnav? La ce spital face hemodializa? Dacă vrea să rămână în anonimat, şi eu voi răspunde la modul general… Dializoarele au fost procurate printr-o licitaţie organizată de MS şi Agenţia Medicamentului, în baza unui caiet de sarcini elaborat de o comisie de specialişti din cadrul ministerului. Noi lucrăm în baza celor procurate prin licitaţia de atunci. E posibil ca unii pacienţi să suporte unele reacţii fireşti în urma schimbării dializoarelor, dar acestea sunt efecte de scurtă durată şi nimic mai mult. E clar că avem filtre mai puternice şi mai puţin… Medicii, însă, le combină într-un mod reuşit, astfel ca sănătatea pacienţilor noştri să nu fie afectată. Filtrele au fost procurate şi în funcţie de factorul economic.
Sergiu Ungureanu, medic-şef adjunct al Spitalului Clinic Republican
În această situaţie nu poartă vina nici medicii şi nici MS. Dializoarele au fost procurate în baza unui sistem de achiziţii care e imperfect şi ar trebui schimbat. Medicii nu pot specifica marca în caietul de sarcini, ci doar caracteristicile tehnice ale dispozitivelor medicale solicitate. În plus, sistemul de achiziţii prevede cele mai mici preţuri. Dacă medicul, realizând caietul de sarcini, cere o anumită marcă, mai bună sau mai scumpă, suntem învinuiţi că avem interesul ca să iasă câştigător un anume agent economic. Actualele dializoare, într-adevăr, nu sunt cele mai bune, dar nu sunt nici rele, iar calitatea lor nu are cum să afecteze sănătatea pacienţilor.
