Satul Cobâlea, ca restul localităților rurale din R. Moldova, suferă de aceleași probleme, drumuri proaste, distanța mare față de oraș, exodul tinerilor, sărăcia generată de lipsa locurilor de muncă. În același raion la o distanță de vreo 20 de kilometri de stejarul lui Ștefan cel Mare se află ruinele unui complex militar sovietic, amplasat pe vreo 20 de hectare, din care se evidențiază cele două buncăre, cu douăsprezece etaje sub pământ. Construite la mijlocul anilor ‘80, ca parte a „ideologiei” Kremlinului de apărare a URSS de dușmanii externi, care vor să distrugă raiul bolșevic, buncărele de la Olișcani, gândite să reziste unui eventual război nuclear, arată cât de defazată de realitate era conducerea sovietică.

Fier uzat de miliarde

Înțelegând perfect că regimul sovietic este incapabil să realizeze cele promise, știind că nu mai este mult până la dispariția lor, sovieticii au încercat, cu disperare, să se apere de cei care credeau ei că o să distrugă URSS. Dar n-a fost să fie așa, nu bombele atomice americane au dus la ștergerea de pe hartă a imperiului sovietic. Conform unor informații vehiculate de specialiști, în construcția de la Olișcani au fost „îngropate” aproximativ 30 de miliarde de ruble (în jur de 15 miliarde de dolari). Un regim, care bagă atâția bani pentru a se proteja de un „pericol” imaginar, era condamnat la dispariție, iar ruinele de astăzi, în care se află în continuare aproape 1 milion de tone de fier demonstrează, că orice regim clădit pe fundamente false, șubrede se va prăbuși mai devreme sau mai târziu și va fi vândut încetul cu încetul la fier vechi.

Un stat inutil

Buncărul de la Olișcani ar trebui să trezească anumite semne de întrebare pentru liderii stataliști de astăzi. Dacă un imperiu, precum URSS, ce avea aproape 300 de milioane de locuitori în 1991, nu a rezistat pentru că visa la dușmani imaginari, în loc să se concentreze pe schimbările ce au loc în lume, oare ce soartă are URSS-ul în miniatură, numit și Republica Moldova? Sigur că nu avem toate caracteristicile colosului bolșevic, nu avem suficienți bani de pierdut pe buncăre antiatomice, se găsesc, în schimb alte găuri negre, în care se aruncă bani fără niciun sens. Mulți lideri, cu susținere importantă (chiar dacă din partea minoritarilor, vorbitori de rusă), consideră în continuare că pericolul pentru statalitatea RM vine din exterior, exact cum credeau în trecut liderii sovietici. Această ideologie privind „pericolul extern” convine de minune, pentru că exclude, din start, ca pericol imediat propria incompetență, prostia sau lipsa de viziune. Dacă am accepta, că pericolul numărul unu al cetățenilor acestui stat este lipsa de pregătire, incultura, nepriceperea elitelor, atunci unicul lucru, care ar putea salva acest micro-urss de la colaps este construirea de urgență a unui nou buncăr subteran, în care să locuiască, lipsiți de contactul cu exteriorul, întreaga clasă politică autohtonă. Într-un final, nici un fel de zid de protecție, indiferent ce metal dur s-ar folosi, nu poate proteja un stat fără fundamente de la dispariția naturală. De-a lungul istoriei s-au stins formațiuni statale mult mai puternice decât Republica Moldova și oricâte eforturi s-au depus pentru păstrarea lor, deznodământul a fost același. O formațiune statală incapabilă să asigure servicii publice, să genereze locuri de muncă, să garanteze suveranitatea asupra întregului teritoriu, să mențină acasă locuitorii săi cel mai bine instruiți etc., nu are sens să existe, decât în folosul unei elite care extrage integral beneficiile economice din controlul asupra instituțiilor politice.

Soluționarea acestei crize perpetue nu este ușoară, pentru că necesită curaj în acceptarea eșecului, privind acest proiect statal. Dacă cetățenii acestui stat vor acționa în menținerea acestui status-quo atunci ei, indirect, susțin actuala stare de lucruri, adică susțin elite politice inculte și fără viziune, o infrastructură la pământ sau locuri de muncă plătite sub nivelul minimului de existență. Dacă cetățenilor le este „lene” să acționeze pentru schimbarea totală a stării actuale, la care este condamnată, de ce să ne mirăm că elita este virusată de aceeași indiferență? Oricât de departe ar părea astăzi schimbarea, pe care o vor majoritatea cetățenilor, ea va avea loc, pentru că mersul natural al lucrurilor nu poate fi stopat. Dacă după URSS au rămas buncăre, din care se poate scoate metal uzat, din R. Moldova va rămâne doar un gust amărui… și trist.