După ce a fost sesizată, securitatea din regiunea separatistă l-a reținut pe Alexandru Bejan, elev în clasa a XI-a a Liceului românesc „Lucian Blaga” din Tiraspol. Băiatul a fost obligat să copieze de opt ori scrisoarea, ca apoi, în urma așa-zisei expertize grafologice, să fie recunoscut drept autorul textului cu conținut terorist. Deoarece cu doi ani înainte fusese bătut de milițieni, Alexandru s-a speriat și a declarat că el ar fi scris scrisoarea. Atât colegii săi, cât și profesorii sunt convinși că el este nevinovat și că, de fapt, la mijloc este o încercare de a compromite imaginea școlilor cu predare în limba română din regiunea transnistreană.
Alexandru Bejan a oferit un interviu exclusiv ziarului TIMPUL pentru a explica de ce și-a asumat o faptă pe care nu a comis-o.
– De ce ai nimerit în vizorul securității?
– I-au verificat pe toți cei care au avut antecedente. În 2009, am venit la Tiraspol din Tocmagiu, satul bunicii. Aici am făcut cunoștință cu un băiat. Într-o seară stăteam la o bere, când el s-a încăierat cu un bărbat. Au venit milițienii, m-au luat și pe mine, căci stăteam aproape. M-au ținut trei zile, m-au bătut, și abia a doua zi i-au spus mamei că eu sunt la sectorul de miliție. Noi am fost la procuratură, am scris o plângere, dar nimic nu m-a ajutat. La proces mi-au dat șase ani condiționat.
– Tu ai participat la bătaie?
– Nu. Eu stăteam alături. Dar nu m-au considerat martor, ci agresor.
– De ce ai recunoscut că ai fi autorul scrisorii?
– M-au influențat psihologic. Mi-au spus că, dacă voi recunoaște vina, o să-mi dea o amendă sau o condamnare condiționată. Dar dacă nu recunosc, voi fi judecat conform articolului 203 din codul penal al rmn privind actele de terorism și voi primi până la 25 de ani de închisoare. Eu mă gândeam că, dacă nu voi recunoaște, mă vor duce undeva și mă vor bate.
– Nu te-ai gândit că vei avea probleme mai mari?
– Eu nu știam ce să mai fac. Eram speriat. M-au luat de la școală. Eram singur, fără avocat. Abia pe urmă, când mi-am asumat vina, ei au numit un avocat. Apoi au mers acasă și au făcut percheziție. De fapt, doar au aruncat o privire în camere. Mama i-a întrebat ce doresc. Ei au spus că au venit să caute mercur. Atunci mama s-a revoltat și a întrebat de unde să fie mercur într-un apartament unde crește un copilaș, fratele meu de doi ani.
– Nu ți-au explicat de ce trebuie să scrii scrisoarea în opt exemplare?
– Pentru început mi-au dat să copiez de două ori un articol dintr-un ziar local. Mi-au explicat că au nevoie de scrisul meu pentru analiză. Ziceau că acesta se aseamănă cu aproape 2% cu cel din scrisoarea de amenințare. Pe urmă m-au obligat să transcriu textul scrisorii în opt exemplare.
– Când ți-au spus că tu ai fi autorul scrisorii?
– Pe 29 februarie 2012 au venit la școală doi ofițeri de la securitate. Era în curte, după prima oră. M-au luat fără să anunțe pe nimeni din administrația liceului. Mi-au zis că trebuie să merg urgent să rezolvăm o problemă că altfel va fi mai rău. Apoi mi-au arătat rezultatul expertizei grafologice și mi-au spus că scrisul este identic cu al meu sută la sută. Au influențat psihologic asupra mea, nu am putut să rezist și am declarat că eu aș fi autorul. Pe 24 august trebuia să fie judecată, dar a fost amânată pe 14 septembrie. Atunci m-au susținut colegii și profesorii. La proces am refuzat să recunosc vina. Avocatul a cerut amânarea procesului până la 15 octombrie.
– Cine este avocatul tău?
– Avocatul meu este Dimitri Dimitrov. Mama l-a găsit. Un prieten i l-a recomandat.
– Te ajută?
– El mi-a spus că va fi dificil pentru că am recunoscut vina dintr-odată. Avocatul mi-a explicat că anchetatorii ar fi trebuit să ia amprentele de pe scrisoare și să verifice înregistrările camerelor de luat vederi de la poștă.
– A depus cineva mărturii împotriva ta?
– Au fost două femei de la poștă, care au fost martore. Însă milițianul de sector, la care trebuia să mă prezint săptămânal după incidentul din 2009, a spus că eu ajung de mai multe ori la miliție, ceea ce nu este adevărat. Am vrut cu mama să-i cer explicații, dar nu l-am putut găsi.
– Cum a decurs ultimul proces de pe 14 septembrie?
– Procuratura a vrut ca procesul să fie închis într-o sală mică. Dar au venit să mă susțină profesorii, colegii și rudele. Mama mi-a luat haine călduroase, biscuiți, ceai, pentru că avocatul m-a avertizat că voi putea fi închis. Bunica a fost ca martoră, era să-și piardă cunoștința, plângea.
– Ce vei face până la următorul proces de pe 15 octombrie?
– Voi depune eforturi împreună cu avocatul să demonstrez că sunt nevinovat.
– Alte rude te-au ajutat?
– Mătușa, sora mamei, m-a invitat la ea în Ucraina. Dar nu vreau să plec nicăieri, ci să câștig procesul. Eu nu sunt vinovat.
– Ce planuri de viitor ai, dacă va da Domnul să scapi de necazul acesta?
– Vreau să susțin BAC-ul, să vin la Chișinău și să învăț ca să devin psiholog sau cosmetolog.
Ion Iovcev, directorul Liceului „Lucian Blaga” din Tiraspol:
„Am reacționat foarte dureros la vestea că Alexandru Bejan este urmărit penal pentru presupuse acte de terorism. Este elevul nostru. Ne-am dat prea bine seama că viitorul acestui copil este în pericol. Totodată, e o lovitură dată școlii românești din Tiraspol. Probabil că cineva vrea să arată că acești copii vor să distrugă din interior așa-numita rmn. Acest elev va fi susținut și apărat de administrația școlii. Ne-am adresat la UNICEF, ONU, OSCE și ambasadele SUA și României. Am fost și suntem pe poziția că băiatul nu este vinovat. Suntem siguri că pe data de 15 octombrie procesul trebuie câștigat. Am cerut ca să fie o sală mai mare, să fie un proces deschis, ca oricine să asiste la această judecată și băiatul să poată vorbi în limba română. Fiindcă la procesul de la 14 septembrie elevul nu a înțeles întrebările puse de către judecător, iar procurorul a citit acuzația încet și foarte repede. Am reușit să obținem de la judecător permisiunea ca Alexandru să treacă așa-numită frontieră și să-și facă buletinul la Chișinău sau Anenii Noi.
Băiatul trebuie acum să se liniștească, fiindcă este supus unor presiuni psihologice, nu doarme nopțile, pentru că își dă seama ce înseamnă să ajungă un copil la pușcărie”.
Ana-Maria Pruss, colegă:
Alexandru este un coleg responsabil. El dacă a spus că face ceva, atunci se ține de cuvânt. Niciodată nu ne va lăsa în situații grele. Niciodată nu a refuzat să ne ajute. A participat cu noi la orice sărbătoare, s-a implicat activ în orice activitate. Ne este un adevărat prieten. Îl vom susține la judecată.
—
Traducerea scrisorii:
„Șefului miliției,
Pe 23 martie noi am venit din Moscova și milițienii voștri ne-au luat 2300 dolari SUA pentru că am fost beți. Astăzi 31 martie miliția trebuie să ne returneze banii noștri câștigați. Agentul vostru trebuie să aducă prima tranșă de 1200 de dolari SUA în bancnote nemarcate cu substanțe chimice în cutia poștală nr. 16 de pe strada K. Liebknecht 132 la ora 22 și să nu ne împiedice să ridicăm banii pentru că oricum le va lua o persoană necunoscătoare. Deseară veți primi a doua adresă unde veți lăsa 1100 de dolari. În cazul în care veți opune rezistență sau dacă banii nu vor fi returnați sau vor fi marcați noi îi vom verifica la detectorul de valută atunci noi vom turna mercur în organizațiile de copii. Nu e o glumă. Dumnezeu ne e martor că nu ne dorim asta dar numai așa noi vom primi banii noștri câștigați în mod cinstit”.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
