„Ajunse cu legiunile sale la râul Rubicon, care era hotarul provinciei sale. Aici se opri puţin şi, cugetând la planul lui îndrăzneţ, zise către cei mai apropiaţi: „Acum am putea să ne întoarcem. Fiindcă, dacă vom trece acest pod, totul va trebui rezolvat prin arme”.
Pe când stătea pe gânduri, se petrecu următoarea minune: un om de o mărime şi frumuseţe extraordinare apăru deodată înaintea lui, cântând din fluier. Afară de păstori, alergară la el să-l asculte mulţi soldaţi din posturi, între care şi trompeţi. Răpind o trompetă de la un soldat, omul sări în apă şi, sunând puternic din trompetă, se îndreptă spre malul celălalt. Atunci Cezar zise: „Să mergem unde ne cheamă minunile zeilor şi nedreptatea duşmanilor noştri. Zarul a fost aruncat”.
Astfel, Cezar, în ziua de 10 ianuarie 49 î.Hr., şi-a condus trupele peste râul Rubicon, care constituia graniţa dintre Galia Cisalpină şi Italia, începând războiul civil împotriva lui Pompei.
(7 ianuarie 1881) S-a născut Ion Minulescu
Ion Minulescu a fost un poet și prozator român, reprezentant important al Simbolismului românesc. Născut la București, a copilărit la Slatina, de unde este originară mama sa. A urmat școala primară și gimnaziul la Pitești; a făcut bacalaureat în 1899 la un pension particular din București, „Brânză și Arghirescu”. În 1897, sub pseudonimul (I. M.) Nirvan apar primele producții poetice ale lui Ion Minulescu, atunci încă elev la Pitești, în revista Povestea vorbei. Director general al artelor în Ministerul de Culte și Arte. A condus publicațiile simboliste Revista celorlalți și Insula. A debutat cu versuri în Povestirea vorbii. S-a format sub influența succesivă a lui Duiliu Zamfirescu, Alexandru Macedonski, Ștefan Petică și a simboliștilor francezi și belgieni. A mai scris proză, piese de teatru și cronici dramatice.
(8 ianuarie 1392) Prima mențiune documentară a „stolnicului” și „paharnicului”
La 8 ianuarie 1392 are loc prima menţiune documentară a „stolnicului” în Muntenia. În Moldova, el este atestat pentru prima oară la 18 noiembrie 1393. Stolnicul este un dregător personal al domnitorului, care se îngrijea de masa şi mâncările acestuia, precum şi de aprovizionarea curţii domneşti cu unele alimente.
Tot în această dată, are loc şi prima menţiune a „paharnicului” în Muntenia. În Moldova, el este menţionat pentru prima oară la 16 septembrie 1408. Paharnicul este un dregător personal al domnitorului, care se ocupă de băutura necesară meselor curţii domneşti, având în grija sa paharele domnitorului şi ale oaspeţilor săi, precum şi aprovizionarea cu vin a pivniţelor domneşti.
(9 ianuarie 1792) Tratatul de la Iași
Tratatul de la Iași, semnat la Iași, a fost un tratat între Imperiul Rus și Imperiul Otoman, la sfârșitul războiului ruso-turc dintre 1787 și 1792, confirmând creșterea puterii rusești în zona Mării Negre. Tratatul a fost semnat la 9 ianuarie 1792 de către marele vizir Iusuf Pașa și prințul Bezborodko, care i-a succedat prințului Potemkin la conducerea delegației rusești, după moartea acestuia. Tratatul a recunoscut anexarea Hanatului Crimeii de către Imperiul Rus și a transferat Yedisanul acestei țări, făcând din Nistru frontiera ruso-turcă în Europa. Frontiera asiatică pe râul Kuban a rămas neschimbată.
Graniţa Imperiului ţarist ajunge la cursul inferior al Nistrului. Acţiunea rusească în Moldova este caracterizată de Parant, viceconsul francez la Iaşi, 11 iunie 1798:
„Ruşii au pus stăpânire în această ţară pe toate spiritele şi nu-i de mirare; religiunea, acest mijloc totdeauna victorios faţă de ignoranţă, le-a deschis toate inimile…”
„… Popii greco-răsăriteni [Les Papas Grecs] au fost totdeauna şi sunt încă cu bunăseamă şi astăzi atâţia agenţi secreţi pentru Rusia în împărăţia otomană. Ei predică, sunt datori să predice necontenit popoarelor lor spre a-şi face meseria, iubirea cătră muscali şi ura pentru musulmani, aceşti necredincioşi care i-au robit. Şi este firesc după asta ca fiecare ortodox, fiecare moldovean de credinţă greco-răsăriteană să vadă în fiecare rus un prieten firesc, un frate, astfel simte cel puţin ţăranul.”
(11 ianuarie 1753) A fost deschis British Museum
Pe lângă Palatul Buckingham și Columna lui Nelson, pe lângă vestitul parlament cu al său orologiu Big Ban, pe lângă poduri, parade și ceremonii, British Museum este, fără îndoială, unul dintre simbolurile Londrei și ale Marii Britanii. De mai bine de un sfert de mileniu, muzeul a adunat comori din lumea întreagă fiind considerat cel mai vechi muzeu național deschis publicului larg.
British Museum a fost creat printr-un act al parlamentului din 1753, an în care bogatul fizician Sir Hans Sloane moare, lăsând celor două fiice o moștenire de 20.000 de lire și regelui George al II-lea o bogată colecție de cărți, manuscrise, tipărituri, desene, medalii, însumând 71.000 de obiecte. Curând, acestei colecții i s-au mai adăugat și altele, dar biblioteca și galeriile au fost puse la dispoziția publicului abia în 1759. Este o mare deosebire între muzeele enciclopedice din Paris, New York, Berlin, Sankt Petersburg și cel din Londra. Acesta reunește într-o manieră unică toate culturile lumii, în vreme ce în celelalte orașe colecțiile sunt risipite în mai multe locuri.
(12 ianuarie 1876) S-a născut Jack London
Jack London este pseudonimul literar al lui John Griffith Chaney (n. 12 ianuarie 1876, San Francisco – d. 22 noiembrie 1916, Glen Ellen, California), scriitor și jurnalist american. Opera sa (care constă în special din romane) are ca subiect existența crudă, sălbatică și spiritul de revoltă și aventură, în care eroii, de o forță fizică și morală supraumană, sunt antrenați într-o luptă brutală pentru supraviețuire. În plan literar, a fost influențat de Robert Louis Stevenson, Rudyard Kipling, Joseph Conrad, iar în cel ideologic – de Charles Darwin, Herbert Spencer, Karl Marx și Friedrich Nietzsche. Jack Griffith Chaney s-a născut în San Francisco, fiind copil din flori, mama lui era Ann Wellman și tatăl natural astrologul William Mike Chaney, refuză recunoașterea paternității. Tatăl lui vitreg, tâmplarul John London, îl adoptă pe Jack, acesta însă va păstra mai departe numele de Chaney. Familia scriitorului trăiește în „San Francisco Bay Area” în condiții sărace, toate încercările familiei de a se îmbogăți în Oakland California se soldează cu un eșec. Tatăl său vitreg devine invalid, astfel Jack trebuie deja, copil fiind, să lucreze ca vânzător de ziare, mână de ajutor în birturi sau într-o fabrică de conserve. Condițiile grele trăite în copilărie vor determina mai târziu vederile socialiste ale scriitorului devenit între timp renumit.
(13 ianuarie 1918) Consiliul Comisarilor Poporului condus de Lenin rupe relaţiile diplomatice cu România
La 13 ianuarie 1918, după un ultimatum (3 ianuarie), Consiliul Comisarilor Poporului al Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste (guvernul bolşevic rus condus de Vladimir Ilici Lenin) rupe relaţiile diplomatice cu România, între cele două ţări intervine practic starea de război. La punctul 2 al declaraţiei se arată că tezaurul în aur al României aflat la Moscova „nu va mai putea fi obţinut de oligarhia română, Consiliul Comisarilor asumându-şi răspunderea pentru conservarea şi remiterea în mâinile poporului român”. Tezaurul nu a fost restituit României nici până în ziua de astăzi.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
