În ciuda problemelor sale financiare, Twain a fost renumit pentru umorul și buna sa dispoziție, datorită cărora s-a bucurat de o popularitate imensă în întreaga lume. La apogeu, el a fost probabil cel mai popular american din acea vreme. În 1907, publicul s-a înghesuit la Expoziția Jamestown doar ca să-l zărească pe Mark Twain. S-a bucurat de prietenia mai multor celebrități, printre care autorul și criticul literar William Dean Howells, politicianul și autorul Booker T. Washington, inginerul și inventatorul Nikola Tesla, scriitoarea Helen Keller și magnatul Henry Huttleston Rogers. Autorul american William Faulkner a scris despre Twain că a fost „părintele literaturii americane”.Twain a murit în 1910 și este înmormântat la Elmira, statul New York.
26 noiembrie 2003 – Ultimul zbor al avionului Concorde
Aérospatiale-BAC Concorde a fost un avion supersonic de pasageri. A fost rezultatul unui tratat guvernamental încheiat între guvernul francez și britanic, combinând eforturile companiilor Aérospatiale și British Aircraft Corporation. Cu doar 20 de aeronave construite în total, costul fazei de dezvoltare a reprezentat un mare eșec economic. În plus, Air France și British Airways au fost subvenționate de guvern pentru a cumpăra aeronava. Dintre aeronavele supersonice comerciale, Concorde a avut cel mai mare succes, Tupolev Tu-144 fiind cealaltă aeronavă. Tu-144 avea o viteză maximă mai mare, dar și consumul era mai mare, și autonomia mai mică față de Concorde.
Zburând pentru prima oară în 1969, Concorde și-a început serviciul comercial în 1976 și a continuat timp de 27 de ani. A operat zboruri transatlantice din Heathrow, Londra (British Airways) și Charles de Gaulle, Paris (Air France) către JFK, New York și Dulles, Washington; zburând la viteze-record, parcurge aceste distanțe în mai puțin de jumătate din timpul celorlalte avioane. Concorde a mai stabilit și alte recorduri, inclusiv recordul mondial oficial FAI „Westbound Around The World” și „Eastbound Around the World” la viteză.
Ca urmare a singurului accident din 25 iulie 2000, a efectelor economice ce au urmat evenimentelor din 11 septembrie 2001 și a altor factori, zborurile au încetat la 24 octombrie 2003. Ultimul zbor a avut loc pe 24 noiembrie a aceluiași an.
27 noiembrie 1989 – Revoluția de Catifea
Revoluția de Catifea a fost mișcarea pacifistă prin care partidul comunist din Cehoslovacia a pierdut monopolul puterii și a revenit la democrație. În 1989, momentul schimbărilor în Europa de Est, locuitorii Cehoslovaciei știau despre căderea imperiului sovietic și prăbușirea regimurilor totalitare în țările învecinate de la radio (Radio „Europa Liberă”). La 17 noiembrie, la Praga, poliția a atacat mii de studenți care protestau împotriva regimului comunist. Acest eveniment a provocat începerea demonstrațiilor. A fost creat Forul Civic, condus de dramaturgul Václav Havel, iar în interiorul Partidului Comunist cehoslovac se dădeau lupte pentru putere între conservatorii lui Gustáv Husák și reformiștii lui Ladislav Adamec.
După greva generală din 27 noiembrie 1989 și în lipsa sprijinului aliatului sovietic, Partidul Comunist cehoslovac a abandonat puterea. Gustáv Husák, până atunci un mare promotor al ortodoxiei comuniste, a devenit, la 10 decembrie, președintele republicii. Evenimentele s-au precipitat și înainte de sfârșitul anului 1989, Vaclav Havel a ajuns la șefia statului, iar Alexander Dubček – la președinția Parlamentului. În iunie 1990 au avut loc primele alegeri democratice, în urma cărora au ieșit învingători Forumul Civic (ceh) și Publicul Împotriva Violenței (slovac).
28 noiembrie 1905 – În Dublin, a apărut Sinn Fein
Sinn Fein este o organizație politică fondată de naționalistul Arthur Griffith cu scopul obținerii independenței Irlandei. Sinn Fein (Sinn Fyin) s-ar traduce în limbajul galic „noi înșine” ori „noi singuri”. Destul de repede, formațiunea politică a devenit neoficial o aripă a grupării militare a Armatei Republicane Irlandeze (IRA), ambele luptând împotriva regulilor impuse de britanici.
Organizația politică a obținut rezultate spectaculoase la alegerile naționale organizate după Primul Război Mondial, dar, cu toate acestea, nu au reușit să își împlinească visul. Astfel, în aprilie 1916, patrioții irlandezi au declanșat o răscoală cu scopul proclamării independenței țării lor, însă intervenția armatei engleze a distrus orice speranță.
Doi ani mai târziu, electoratul irlandez a votat în majoritate cu Sinn Fein, partidul formând un Parlament independent (Dyil yireann), care a declarat suveranitatea statului. La câteva luni, revoluționarii au început o campanie de luptă împotriva britanicilor care s-a încheiat cu un acord de pace prin care Irlandei i s-a acordat statutul de dominion. Recunoașterea oficială a acordului, la 8 ianuarie 1922, a declanșat un adevărat război civil între susținătorii pactului și cei care cereau anularea lui.
Istoria zbuciumată a Sinn Fein a continuat decenii la rând, în prezent formațiunea politică fiind cea mai importantă din Irlanda. Statul a fost declarat independent și suveran, sub numele de Eire, în 29 decembrie 1937, iar în 1948 a devenit republică.
29 noiembrie 1852 – Moare Nicolae Bălcescu
Nicolae Bălcescu, istoric, scriitor, om politic, lider al mişcării revoluţionare de la 1848 în Ţara Românească. Exponent al generaţiei paşoptiste, Bălcescu s-a numărat printre fondatorii societăţii secrete „Frăţia” şi „Societăţii studenţilor români” de la Paris, prin intermediul cărora a promovat ideile liberale moderne de organizare a statului. Opera sa „Românii supt Mihai-Voevod Viteazul”, publicată postum, este una dintre operele ilustrative pentru ideologia naţională a secolului al XIX-lea prin conturarea mitului unităţii naţionale înfăptuite de voievodul Mihai Viteazul. În primăvara anului 1849 merge la Debreţin pentru a încerca aplanarea conflictului româno-maghiar. După acest moment, Bălcescu se stabileşte la Paris, unde îşi continuă activitatea ştiinţifică. Între timp, starea sănătăţii sale se deteriorează continuu şi în primăvara anului 1852 porneşte spre Constantinopol, de unde se îmbarcă spre Galaţi, pentru a pătrunde în Ţara Românească, în speranţa că îşi va mai putea revedea pământul natal, însă autorităţile nu îi dau voie să debarce, astfel încât se întoarce la Constantinopol. Aici, medicii îl sfătuiesc să se stabilească în Italia, deoarece clima era mult mai blândă. În cele din urmă, ajunge la Palermo, de unde a trecut la cele veşnice pe 29 noiembrie 1852, la vârsta de 33 de ani.
