Ştiu, astăzi, când spaţiul public îi dominat de panglicari şi nulităţi notorii, sintagma „securitate morală” poate provoca doar zâmbete ironice. Din păcate, asta e situaţia. Un spaţiu public naţional fără voci morale puternice este ca un sat fără câini. În acest sens, constat că ceea ce s-a întâmplat în dreapta Prutului se întâmplă şi aici, în R. Moldova. După plecarea la Domnul a lui Octavian Paler, securitatea României a devenit mai vulnerabilă, chiar fiind ocrotită de NATO. La fel s-a întâmplat şi la noi, la Chişinău, după moartea lui Grigore Vieru. Când asemenea voci morale dispar, spaţiul public din această ţară este acaparat de „băieţii şmecheri” şi transformat într-un paradis al grafomanilor, logoreicilor şi al nulităţilor anonime şi mai puţin anonime, toate la fel de agresive.
Teroarea nulităţilor agresive e permanentă şi ubicuă; informaţia de calitate nu mai e solicitată de public, o carte scrisă cu talent nu sparge târgul – azi se vinde bine picanteria, senzaţionalul ieftin, de doi bani (sau de „trei la un leu”, cum se spune la Chişinău), intimitatea vedetelor violată cu aparatul foto prin gaura cheii. Luni seară (apropo, în ziua când americanii serbau halloween-ul lor), la Chişinău, cea mai gustată ştire a fost cea despre… halloween-ul organizat de un fost politician cu ocazia zilei sale de naştere… Am urmărit cu groază scena penibilă când deputatul comunist Petrenko i-a îmbrăcat omagiatului pe cap o căciulă neagră de cârlan, în aplauzele furtunoase şi pupăturile zgomotoase ale lui V. Voronin, Mark Tkaciuk, Iu. Muntean, Gh. Papuc ş.a… Dacă asemenea scene (evenimente) rămân în afara spiritului critic al societăţii, spaţiul public devine, cu adevărat, un eden al ticăloşilor, un paradis al lichelelor. Din păcate, la noi încă nu s-a înţeles care este limita publică a lipsei bunului-simţ, ba chiar aş spune că bunul-simţ a dispărut ca factor care intervine în apărarea spaţiului public de surogat, minciună şi porcării.
Am spus ceea ce am spus mai sus nu din dorinţa de a deveni arbitru sau procuror moral în chestiunile discutate. Nu e mare brânză, dacă ai măcar un ochi, să devii împărat în ţara orbilor. Alta e problema. Nu mă întristează, de exemplu, dar nici nu mă bucură faptul că, în sfârşit, unii au înţeles drama politică a lui Filat; când zic unii, mă refer la acei care credeau că am făcut din Filat o obsesie… Şi dacă azi Filat, „jucat” bine de comunişti, a picat în una din multele capcane pe care el le întindea colegilor săi de Alianţă, drama nu e numai a lui Filat, dar e şi a noastră, pentru că cineva a avut interesul să demonstreze încă o dată lumii că moldovenii, mai ales cei democraţi, nu se pot autoguverna… Şi au nevoie de un cap străin… Amintiţi-vă acum cine încuraja şi aplauda toate acţiunile nesăbuite ale lui Filat care au dus Alianţa pe buza prăpastiei şi au făcut din revenirea comuniştilor la putere doar o cestiune tehnică, de timp? Din momentul când am început a avertiza asupra acestui pericol, toţi grafomanii şi mercenarii lui Filat din cele mai insalubre „instituţii de presă” mi-au sărit în cap, acuzându-mă, nici mai mult, nici mai puţin, de… trădare. Tot aceşti indivizi plătiţi cu ziua m-au acuzat că l-am trădat pe… Roşca. Dacă luni eram şi eu printre participanţii la… halloween-ul de la sediul PPCD, poate, nu eram numit trădător… În acest context, îmi vine în minte o „mică răutate” aparţinând, dacă nu mă înşel, lui Arghezi: e riscant, zicea el, să fie cineva înger pe hârtie şi porc în viaţă deoarece îngerul poate căpăta apucături de porc.
…O, câţi porci avem noi proveniţi din îngeri! Îi vedem în politică, îndeosebi, dar şi în presă, cultură, literatură, ştiinţă… Ca să merg pe lina unei alte comparaţii, referindu-mă la politică, constat că fluturii multicolori, de o fascinantă frumuseţe în perioada campaniei electorale, azi apar în faţa ochilor sub forma unor omizi lipicioase şi greţoase. Noi, cei din jur, martorii, din lanţul evoluţiei lor vom reţine doar faţa omizii cleioase. Mitul frumuseţii lor şi al vieţii lor trăite printre flori s-a făcut scrum. Şi dacă mă disociez de aceste omizi şi am, metaforic vorbind, nostalgia fluturilor, nu pot să rămân solidar nici cu foştii îngeri, deveniţi porci, numai de aceea că au fost iniţial îngeri. Trăim vremuri cumplite – foştii îngeri, deveniţi porci, grohăie şi nici nu-şi mai amintesc că ar fi coborâtori din îngeri. Aceştia încearcă să monopolizeze şi să domine azi spaţiul public.
Ştiu, nu sunt eu vocea care ar putea opri dezastrul, dar nici să tac nu pot.
