Clasa politică s-a polarizat extrem și demonstrează că este departe de interesele cetățenilor. O parte a clasei politice vrea evitarea anticipatelor, fără a ține cont de alte repercusiuni, o altă parte, vrea anticipate, fără a ține cont de ce-ar putea urma după asta. Cultura politică a partidelor din RM este sub orice nivel, instituțiile statului sunt aproape paralizate, cetățenii sunt confuzi și nu știu încotro s-o apuce. Criza politică este, în primul rând, responsabilitatea liderilor de partid din Parlament sau din afara lui. Aceștia, în ascensiunea lor pentru putere, glorie sau bani, au uitat complet că au fost aleși de votanți nu pentru a lupta până la epuizarea statului pentru obiective, care n-au legătură cu interesele cetățenilor. Fiind incapabili să guverneze cu succes, neavând curaj să-și asume responsabilitatea pentru problemele existente, preocuparea numărul unu este identificarea unui dușman din tabăra adversă și torpilarea lui mediatică. Conflictul de interese dintre Parlament și Președinte a degenerat, iar clasa politică implică în „război” instituții, care n-au rol de mediator între instituțiile statului.
„Experți” semidocți
O decizie recentă a CC a generat, din partea grupărilor de talibani informatici, o serie de atacuri fără sens și fără logică. Este suficient un singur exemplu ipotetic pentru a înțelege că atacurile nu-s motivate prin interesele cetățenilor sau a statului, ci de dorința respectivei grupări să se răzbune pe niște dușmani imaginari. Să admitem că CC ar fi decis că președintele are drept „discreționar” să propună orice candidat dorește pentru funcția de premier fără a ține cont de o majoritate a deputaților. Să ne imaginăm că PSRM, alături de PCRM și alți deputați, votează un președinte loial Moscovei în câteva luni. Să presupunem că la alegerile la termen din 2018, gruparea DA-Sturza-PLDM-Maia Sandu-etc., acumulează 52 de mandate. Ipotetic, dacă n-ar exista decizia CC, președintele țării, de atunci, ar avea dreptul să propună „discreționar” orice nume, care nu convine majorității și să genereze alegeri anticipate prin dizolvarea Parlamentului. Evident că atunci, experții semidocți vor acuza președintele de lovitură de stat, vor pretinde că șeful statului ignoră dorința majorității Parlamentului într-o republică parlamentară, vor face din președinte dușmanul numărul unu. Dacă un personaj convine talibanilor, este promovat și mesajele lui reluate, dacă e incomod, e transformat în dușmanul poporului.
Cei care gândesc vs. telespectatori hipnotizați
Pornind de la dilema cauzalității „oul sau găina”, ne întrebăm și noi retoric, dacă lideri, precum Filat, Plahotniuc, Voronin sau Dodon sunt generatori de probleme sau efecte. Dacă pornim de la premisa că ar fi cauza unor probleme, atunci, odată cu „eliminarea” lor, ar trebui să dispară și problema.
Filat fiind închis de mai multe luni, dacă el ar fi cauza unor probleme, odată cu încarcerarea lui, ele ar trebui să dispară. Dacă lucrurile stau așa cum încearcă să hipnotizeze societatea, unii actorași semidocți, odată cu arestarea lui Filat, din Moldova ar fi trebuit să dispară contrabanda, nici un vameș n-ar mai fi luat mită, iar Fisc-ul ar fi fost cea mai respectată instituție din stat. Observăm, că în realitate nu s-a schimbat nimic, iar sistemul care l-a generat funcționează perfect, fără a da semne că ar fi fost afectat cumva de arestarea „șefului”. Orice grupare criminală, ilegală sau semilegală funcționează nu pentru că există un vârf al piramidei, ci pentru că baza piramidei va genera întotdeauna un vârf. Un lucru, pe care „experții-amatori” nu-l înțeleg, este că sistemul economic generează sistemul social-politic și nu invers. Oricine ar fi mâine premier, președinte sau speaker, nu va putea schimba structura economică a RM, bazată pe afaceri „cenușii” cu statul, contrabandă, evaziune și bani veniți din exterior de la cetățeni sau parteneri. Acest adevăr este extrem de incomod, nimeni din talibanii informaționali nu are intenția să ajute ca societatea să gândească independent și să tragă singură concluzii. Obiectivul lor este să inducă societății acele concluzii, care le convin anume lor, pe termen scurt, fără a ține cont de efectele pe care le generează pe termen mediu sau lung. Când talibanilor informatici nu le convine o decizie sau alta, o atacă furibund, manipulează și chiar o denaturează total, dacă aceeași decizie le este convenabilă, fac uz de ea, o citează și chiar se bazează pe ea în lupta politică.
Rău pentru economie, dar bine pentru ei
O altă practică oribilă a talibanilor informatici este exagerarea problemelor socio-economice din țară. Se creează impresia că ei sunt extrem de fericiți că toate aceste probleme există, pentru că astfel, pot mai ușor convinge cetățenii, că „puterea este coruptă”. Talibanii mediatici ar rămâne fără muniție, dacă nivelul de sărăcie n-ar fi fost atât de mare. Cu cât economia merge mai prost și societatea suferă mai mult, cu atât mai ușor își promovează ei propriul proiect politic.
Cu ce se va termina toată această criză?
Oricât ar vrea unii sau alții să convingă cetățenii că ei sunt Mesia, care va salva R. Moldova de toate problemele sale, unica soluție rapidă, corectă, morală și pașnică este cea oferită de curentul unionist proromânesc. Dacă dăm crezare sondajelor din ultima perioadă, proiectul unionist este mai popular printre cetățeni decât orice alt partid politic. Provocarea celor care susțin proiectul proromânesc este să nu se lase manipulați de talibanii mediatici, și prin toate căile posibile, să promoveze această cale de rezolvare a majorității problemelor din RM, nu schimbarea unei părți a clasei politice falimentare cu altă parte. Soluția prounificatoare nu convine doar Moscovei și grupărilor talibanilor din media, care visează ca idolii lor să revină și să mulgă ei acest stat. Este și responsabilitatea societății civile, neafiliată partidelor politice, să forțeze clasa politică spre acest pas. Este datoria societății să nu mai accepte proiecte politice, care se definesc ca fiind proeuropene, dar mustesc de retorică antiromânească. E timpul ca și politicienii, care visează să ocupe locul celor vechi, să fie testați, iar dacă pică testul prounificator, trebuiesc ignorați, iar societatea trebuie să le arate locul.
P.S. Incapacitatea Parlamentului să aleagă un Guvern funcțional demonstrează, că modificarea codului electoral de către PLDM + PCRM și renunțarea la votul uninominal a fost una dintre cele mai dure lovituri pentru „democrația” din R. Moldova. Campania de alegere directă a șefului statului și menținerea aceluiași cod electoral pentru deputați nu va contribui cu nimic la restabilirea suveranității poporului.
