Matcovschi este poetul generației șaizeciste care a îmbogățit patrimoniul liricii din Basarabia cu o poezie simplă și emoționantă, care comunică, o poezie de comunicativitate, versuri energice, tandre, împletite cu balade. Chiar și în anii de tabuizare sovietică, poetul și-a concretizat poezia sa pe problemele fundamentale ale spiritului caracteristice neamului românesc din spațiul basarabean. Autorul scrie despre casă, pom, rădăcini, Moldova și Eminescu, pâine și patrie. Aceste teme devin mărturisiri poetice în cel mai inconfundabil stil matcovschian. Simplu ca frunza, ca șoapta, ca spicul versurile sale cultivă în mentalitatea basarabenilor, deseori pătată de sângele roșu al trecutului sovietic sau încă neaerisită de vechiul trecut comunist, valorile ancestrale. Pe convingerea poetului că Limba maternă ca floarea eternă/ De busuioc și de dor/ Dor de țărâne, de doine bătrâne/ De freamătul codrilor/, limba română în Republica Moldova de astăzi a reușit să se mențină ca mijloc de comunicare.
Pierderea Basarabiei, adică înstrăinarea de identitatea națională, a fost durerea poetului adresată celor care A vândut-o cine?/ Și de ce, măicuță?/ Slugă vitregită, plină de necaz/ Umblă abătută, umblă sărăcită/ Altădată plânsă, rușinată azi. Depresia, disperarea și demolarea sufletească trăite în ultimii ani de viață îl aduceau pe Matcovschi și mai mult în fața generațiilor tinere să ia atitudine acum când acest spațiu românesc este scos la mezat. Soarta Basarabiei o împărtășește și Țara: „Și iară trage Basarabia să moară/ Și România nu mai este Românie./ Și nulitatea iară vrea să poarte nume/ Și anonimul iar scrie…/ Și România nu mai este Românie/ Și iară hoții, patrioții se răsfață/ Și sărăntocii iară plâng în agonie/ Și România nu mai este Românie/ Pe malul Nistrului război, dezmăț cu stârvuri/ Nebună pacoste, ticăloșie, blasfemie/ Cioroi fuduli bulihăresc sătui în cârduri/ Și România nu mai este Românie.
Iată o prezență verticală a Basarabiei care va rămâne și de acum încolo chiar dacă culorile tricolorului românesc au fost și mai sunt umbrite. Poezia lui Matcovschi răsună și este însușită de liceenii de la „Gaudeamus” sau „V. Alecsandri” (Chișinău) fie semn de omagiu, fie o oră didactică în programa școlară. Important este că Hotărârea Guvernului RM, ca 2014 să fie consacrat lui Dumitru Matcovschi, va responsabiliza și mai mult școala să cultive generației tinere, idealul Patriei la care a visat Matcovschi.
Silvia Strătilă
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
