Iar Bernard Shaw a fost printre cei dintâi care au observat că acest coleg al sau de generaţie "a devenit, din nostalgie, un apostol al Frumosului, pentru că nu a avut prilejul să-l întâlnească nici în casă părinţilor, nici la şcoală, nici în lumea în care a fost osândit să trăiască".
Fugă de lume s-a dovedit a fi întru totul iluzorie. Societatea i-a amintit cu cruzime că nu se poate despărţi de ea, că evadarea lui în lumea esteticului, "mai presus de bine şi de rău", nu îl poate salva de răzbunarea ei. Drama lui Wilde e drama eroului sau, omul care s-a prăbuşit pentru că a crezut că Binele şi Frumosul sunt valori cu totul opuse şi că unul nu poate fi atins decât dacă se renunţă la celălalt. Moartea lui Dorian era o dovadă că o asemenea interpretare era neadevărată, spune Dan Grigorescu.
Lectură plăcută!
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
