CARTEA ZILEI: „Stat slab, cetăţenie incertă: Studii despre Republica Moldova”, de Monica Heintz

Or, calitatea de cetăţean trebuie redefinită în contextul postsocialist în care ea scapă definiţiei date de elitele politice, în primul rând datorită incapacităţii acestora de a garanta „drepturile sociale“ aşteptate de cetăţeni.

Volumul de faţă vine să compenseze această lacună prin abordarea în paralel a construcţiei politice a cetăţeniei şi a condiţiei de cetăţean, aşa cum este ea trăită de fiecare. Modul în care este percepută relaţia cu statul îl determină pe cetăţean să participe la viaţa publică (de la participarea la vot şi până la participarea la mişcări sociale), să-şi schimbe cetăţenia (de la achiziţionarea unui al doilea paşaport şi până la migraţie), să incite sau să tempereze conflictele interetnice. Calitatea cetăţeniei oferită de stat este un factor important în explicarea fenomenelor politice, economice sau sociale.

Ce înseamnă să fii cetăţean al Republicii Moldova astăzi? Înseamnă să ai un paşaport albastru – este răspunsul pe care l-am auzit cel mai des într-un sat din nordul Moldovei. Dar a avea un paşaport albastru nu este o sursă de fericire, căci puterile paşaportului albastru sunt limitate – cu greu mai poţi merge către Vest cu el şi nici la Est nu mai este privit atât de bine, de când sute de mii de purtători ai acestui paşaport invadează pieţele din Moscova şi Sankt-Petersburg în căutare de muncă la negru. A avea un paşaport albastru înseamnă pentru jumătate din populaţia statului moldovenesc a nu mai avea un paşaport sovietic […] care să dea liberă trecere spre Est.

A avea un paşaport albastru înseamnă de asemenea a nu avea (încă) un paşaport roşu (adică românesc), care să dea liberă trecere spre Italia. Oricum ar fi, este o stare intermediară, nesatisfăcătoare şi pe care fiecare încearcă s-o remedieze, la nivel personal mai degrabă decât colectiv.

Lectură plăcută!