Iar aceste cărți se împart cumva și pe vârste. Unele sunt numai bune pentru adolescență, altele – perfecte la maturitate. Oricum, și unele, și altele – pot fi citite oricând, dar pot fi și recitite, fiindcă în funcție de vârstă descoperim altceva.
Astăzi aș aminti două cărți din literatura americană, numai bune pentru adolescență, ambele scrise înainte (cu puțin) de 1960. E vorba de Pe drum, de Jack Kerouac – considerată „biblia" generației beat și De veghe în lanul de secară, de J. D. Salinger. Eu, din păcate, nu le-am citit în adolescență. Și vreau să cred că cea dintâi mi-ar fi plăcut mai mult atunci. A doua, am impresia că indiferent când ai citi-o te-ar impresiona la fel de mult.
Doar că eu nu am văzut în Holden Caulfield – adolescentul problematic, cum e descris în majoritatea textelor critice, ci am văzut doar adolescentul. Cu limbajul propriu, cu tristețile inexplicabile, cu convingerea că nu iubește sau nu e iubit, cu furia că e neînțeles și tratat superficial de maturi. (Cine nu a trecut măcar printr-una din aceste situații?) Doar că, provenind dintr-o familie înstărită care își permite să îi schimbe școala sau să îl interneze în sanatorii de boli mintale pe de o parte, și, pe de altă parte, fiind martorul morții unui frate iubit, crizele lui sunt acutizate.
Nu văd ce ar fi problematic în refuzul unui adolescent de a se complace într-un mediu ipocrit, că până la urmă și despre asta e vorba. De multe ori adolescenții au o viziune mai clară despre cum ar trebui să arate lumea. Cât despre limbaj – cum apare în carte și cum îl auzim pe stradă – exprimă în egală măsură dorința de a fi luat în serios de maturi, precum și spaima de a deveni ipocrit.
Pe drum, în schimb, se adresează în special „cunoscătorilor", face un portret al beatnicilor, mizează pe tânărul deja inițiat în neplăcerile vieții. Mai mulți Caulfield peste câțiva ani: rebeli și deciși să își râdă de etichete, prejudecăți, educații alese.
Mie mi-a plăcut mai mult cartea lui Salinger, dar tocmai de aceea ar trebui să le citiți pe ambele. S-ar putea să vi se întâmple invers. Sau să vă placă amândouă la fel de mult. Eu ce știu sigur e că peste patru ani îi voi dărui nepoatei mele De veghe în lanul de secară. Preventiv, dacă va avea vreo criză adolescentină (ca majoritatea oamenilor de pe planetă) să afle că nu e singura. Dar mai ales ca să se bucure de lecturarea unei cărți deosebite.
